#alucina

• aiurle — Formă regională sau arhaică rară, utilizată în anumite graiuri pentru a desemna stări de rătăcire, vorbe fără șir, bazaconii sau vedenii apărute pe fondul febrei ori al unei tulburări mintale temporare; manifestări verbale haotice similare cu delirul. În context etnografic sau popular, termenul făcea referire la fantasme ori rătăciri ale minții provocate de oboseală cronică ori de credințe în spirite rătăcitoare.
• alopsihoză — Formă de psihoză sau tulburare mentală severă caracterizată prin alterarea profundă a percepției realității externe și a lumii înconjurătoare; afecțiune în care delirul și halucinațiile sunt proiectate exclusiv asupra obiectelor, evenimentelor sau persoanelor din exterior, în timp ce conștiința propriei identități fizice și corporale (autopsihice) rămâne relativ intactă. Acest fenomen clinic structural perturbă grav comportamentul social și capacitatea de integrare adaptivă a pacientului.
• alucina — Formă arhaică, livrescă sau neologism neasimilat în limba modernă pentru verbul 'a halucina'; înseamnă a avea percepții false, fără un obiect real în exterior, din cauza unei tulburări psihice, a oboselii extreme sau a consumului de substanțe psihoactive.
• alucinare — Formă arhaică pentru 'halucinare'; acțiunea de a alucina (sau halucina) și rezultatul ei; stare patologică în care o persoană percepe zgomote, imagini ori senzații care nu au o realitate obiectivă în mediul înconjurător.
• alucinat — Formă arhaică, livrescă sau neologism neasimilat în limba modernă pentru cuvântul 'halucinat'; care se află sub efectul unei halucinații, având percepții false sau vedenii fără un obiect real în exterior; rătăcit la minte, tulburat sau aflat într-o stare de transă.
• alucinată — Forma de feminin singular a adjectivului arhaic 'alucinat'; descrie o persoană de gen feminin sau o entitate gramaticală feminină aflată sub influența unei halucinații sau a unei stări de delir.
• alucinație — Formă secundară, regională sau arhaică pentru 'halucinație'; stare patologică ori perturbare senzorială în care o persoană are percepția falsă a unui obiect, sunet sau fenomen care nu există în realitatea exterioară.
• alucinațiune — Variantă arhaică, juridică sau livrească a cuvântului 'alucinație' (halucinație); termen utilizat în textele medicale sau procesele-verbale din secolul al XIX-lea pentru a desemna o rătăcire a minții, o vedenie sau o tulburare profundă a simțurilor.