#amfibol

• actinită — Rocă metamorfică structurală sau varietate de șist cristalin caracterizată prin prezența predominantă și aranjamentul radiar ori fibros al cristalelor de actinot (un mineral din grupul amfibolilor). Acest termen tehnic descrie formațiuni geologice compacte, formate în condiții de presiune și temperatură medii, recunoscute pentru nuanțele lor verzui și textura specifică aciculară.
• actinolit — Mineral din grupul amfibolilor monoclinici, cu formula chimică Ca2(Mg,Fe)5Si8O22(OH)2, caracterizat printr-o culoare verde-închis sau verde-praz. Structural, acesta se dezvoltă sub formă de agregate aciculare, fibroase sau radiare, fiind un constituent comun al rocilor metamorfice (cum sunt șisturile verzi). Varietatea sa fibroasă compactă constituie una dintre formele minerale cunoscute sub numele de azbest, iar varietatea microcristalină densă formează nefritul (o formă de jad).
• actinot — Mineral silicat din grupul amfibolilor monoclinici, sinonim cu actinolitul, cu formula chimică Ca2(Mg,Fe)5Si8O22(OH)2. Se prezintă structural sub formă de cristale prismatice lungi, adesea aciculare, fibroase sau asamblate în agregate radiare de culoare verde-închis, verde-măsliniu sau cenușiu, fiind un component esențial al multor șisturi cristaline rezultate prin metamorfismul regional al rocilor magmatice bazice.
• amfibol — Denumire generică pentru un grup extins de minerale inosilicate cu o structură cristalină monoclinică sau ortorombică, formate din catene duble de tetraedre de dioxid de siliciu. Acest grup structural, din care fac parte hornblenda, actinotul și tremolitul, conține de regulă ioni de fier, magneziu, calciu și sodiu, fiind un constituent esențial al multor roci magmatice și metamorfice închise la culoare.
• amfibolic — Care conține amfiboli sau aparține acestora; în petrografie, descrie o rocă sau o structură minerală dominată de prezența inosilicatelor din grupul amfibolilor. În biochimie și fiziologie, termenul descrie o cale metabolică duală sau hibridă (precum ciclul Krebs), care funcționează structural atât în procesele catabolice (de degradare), cât și în cele anabolice (de sinteză).
• amfibolie — Ambiguitate sintactică sau semantică a unei propoziții ori a unui enunț care permite două sau mai multe interpretări logice complet diferite, adesea din cauza unei topici defectuoase sau a lipsei de punctuație structurală. În filozofia kantiană, termenul descrie o eroare de judecată prin care se confundă un concept al reflecției pure cu un obiect al experienței senzoriale empirice.
• amfibolit — Roză metamorfică regională, grosieră sau fin granulată, formată structural dintr-un amestec cristalin dominat de amfiboli (în special hornblendă) și plagioclazi, adesea însoțiți de minerale accesorii precum cuartul, garnatul sau epidotul. Acest tip de structură geologică se formează în condiții de temperatură și presiune ridicate, specifice faciesului metamorfic mediu spre avansat.
• amfiboliu — Formă adjectivală învechită, arhaică sau regională utilizată în trecut pentru a descrie un mineral, o structură sau o nuanță care conține amfiboli ori care seamănă cu aceștia; în sens figurat sau etimologic vechi, poate face referire la ceva ambiguu sau dublu (bazat pe etimonul grecesc al cuvântului care însemna nesigur / aruncat de ambele părți).
• amfibologic — Care conține o amfibologie sau se bazează pe aceasta; care prezintă o ambiguitate sintactică structurală ce permite interpretări duble ori contradictorii din cauza unei construcții defectuoase a frazei. În logică, descrie un raționament sau un enunț echivoc în care înțelesul devine confuz nu din cauza unui singur cuvânt, ci din cauza modului în care termenii sunt aranjați gramatical.
• amfibologie — Viciu de exprimare sau figură de stil involuntară constând într-o ambiguitate sintactică a unei propoziții ori a unui întreg enunț, care îl face susceptibil de a fi înțeles în două sau mai multe moduri diferite. Spre deosebire de echivocul lexical, amfibologia structurală nu provine din dublul sens al unui singur termen, ci din combinarea și ordonarea defectuoasă a cuvintelor în frază.
• anfibol — Denumire generică dată unui grup important de minerale silicatice (inosilicați) bogate în fier, magneziu, calciu și aluminiu, care cristalizează în sistemele monoclinic sau ortorombic. Aceste structuri minerale sunt componente esențiale ale multor mărci de roci magmatice și metamorfice, prezentând o formă caracteristică de prisme alungite sau fibre subțiri.
• antofil — În mineralogie, reprezintă o varietate de amfibol (antofilit), un silicat natural de magneziu și fier cu structură fibroasă sau lamelară; în botanică, se poate referi structural la frunzele modificate care compun floarea (elemente periantale sau reproductive); în zoologie, descrie un organism sau o insectă atrasă în mod natural de flori.
• antofilit — Silicat natural de magneziu și fier, cristalizat în sistemul ortorombic, făcând parte din grupa amfibolilor magnezieni; mineral cu structură lamelară, fibroasă sau prismatică, de culoare cenușie, brună ori verzuie, care se găsește în special în rocle metamorfice (șisturi cristaline). Varietățile sale fibroase sunt utilizate industrial ca azbest rezistent la acțiunea acizilor și a temperaturilor ridicate, deși manipularea lor implică riscuri severe de toxicitate respiratorie.