#amor

• amalgamor — Varianta arhaica, regionala sau de jargon mestesugaresc a substantivului amalgamator, desemnand in trecut un lucrator specializat in prelucrarea metalelor pretioase ori o persoana care se ocupa cu operatiunea tehnica de combinare a minereurilor cu mercurul in vederea extragerii aurului sau argintului; in sens figurat, un individ care tinde sa amestece ori sa combine in mod confuz si eterogen elemente sau concepte diverse.
• amerizor — Dispozitiv tehnic, componentă structurală sau mecanism pneumatic utilizat pentru a amortiza impactul și a asigura flotabilitatea unui aparat de zbor sau a unei capsule spațiale în momentul contactului cu apa; ca adjectiv, descrie un element constitutiv ori un sistem capabil să faciliteze sau să execute manevra de amerizaj.
• ametabolă — Insectă aparținând grupului celor lipsite de metamorfoză (Ametabola), la care forma juvenilă (nifa) seamănă structural aproape perfect cu adultul, diferențiindu-se doar prin dimensiunile corporale și stadiul de dezvoltare al aparatului reproducător. Ca adjectiv, descrie o specie, o larvă sau o dezvoltare biologică de tip direct, caracteristică insectelor inferioare apterigote, cum sunt argintiul-viu (Lepisma saccharina) sau ordinul Thysanura.
• amfibol — Denumire generică pentru un grup extins de minerale inosilicate cu o structură cristalină monoclinică sau ortorombică, formate din catene duble de tetraedre de dioxid de siliciu. Acest grup structural, din care fac parte hornblenda, actinotul și tremolitul, conține de regulă ioni de fier, magneziu, calciu și sodiu, fiind un constituent esențial al multor roci magmatice și metamorfice închise la culoare.
• amfibolit — Roză metamorfică regională, grosieră sau fin granulată, formată structural dintr-un amestec cristalin dominat de amfiboli (în special hornblendă) și plagioclazi, adesea însoțiți de minerale accesorii precum cuartul, garnatul sau epidotul. Acest tip de structură geologică se formează în condiții de temperatură și presiune ridicate, specifice faciesului metamorfic mediu spre avansat.
• amiantogen — Care generează amiant sau favorizează formarea fibrelor de azbest; în context geologic, descrie procesele metamorfice ori rocile ultrabazice capabile să dezvolte filoane de azbest mătăos. În medicină, poate descrie factori sau medii care provoacă azbestoză ori alte leziuni pulmonare specifice inhalării de amiant.
• amoare — Formă arhaică sau variantă poetică derivată din limba latină (amor, -oris) care desemnează iubirea personificată, pasiunea amoroasă profundă sau o reprezentare figurativă a zeului Cupidon (Amoarul). Este utilizată în literatura timpurie și în traducerile din secolul al XIX-lea pentru a evoca stări afective intense sau motive clasice din poezia erotică.
• amor — Sentiment intens de afecțiune, atașament profund și atracție pasională (adesea erotică) față de o persoană; formă superioară de trăire emoțională care guvernează relațiile interumane. În sens cultural și mitologic, termenul personifică forța iubirii sau dorinței, fiind reprezentat istoric prin zeul Cupidon.
• amor-propriu — Sentiment de demnitate personală, respect de sine și mândrie legitimă; conștiință a propriei valori care determină o persoană să pretindă respect din partea celorlalți. În sens peiorativ sau excesiv, termenul descrie o sensibilitate exagerată la critici, vanitate, orgoliu rănit sau egoism, aspecte analizate profund în filozofia morală.
• amoral — Care este străin de ideea de morală, situat în afara criteriilor sau normelor morale; care nu manifestă nicio conștiință sau preocupare față de distincția dintre bine și rău. Spre deosebire de imoral (care încalcă în mod conștient normele etice), termenul descrie o neutralitate etică structurală, fiind aplicat unor concepte, acțiuni, fenomene naturale sau teorii științifice.
• amoralism — Doctrină sau atitudine filozofică bazată pe negarea valorilor și normelor morale absolute, susținând că acțiunile umane sau criteriile de cunoaștere trebuie evaluate complet independent de concepte precum virtutea sau păcatul. Acest curent este adesea corelat cu nihilismul etic, relativismul radical sau cu interpretările filozofiei lui Friedrich Nietzsche.
• amoralist — Persoană care aderă la principiile amoralismului sau manifestă o atitudine de totală indiferență față de valorile, normele și codurile morale stabilite de societate. În sens adjectival, descrie un comportament, o lucrare literară sau o doctrină critică ghidată exclusiv de neutralitate etică, refuzând să clasifice faptele în categorii rigide de tip bine sau rău.
• amoralistă — Forma de feminin pentru amoralist; femeie sau persoană de sex feminin care respinge ori ignoră normele și judecățile morale absolute. Ca adjectiv, se acordă cu substantive de genul feminin, definind o perspectivă intelectuală, o acțiune sau o atitudine lipsită de conotații etice.
• amoralitate — Caracterul a ceea ce este amoral; starea, calitatea sau proprietatea unei acțiuni, idei sau atitudini de a fi situată complet în afara normelor, valorilor sau criteriilor morale. Spre deosebire de imoralitate, amoralitatea reprezintă o neutralitate etică structurală sau o absență a conștiinței morale, nefiind marcată de intenția conștientă de a încălca un cod etic.
• amoraș — Diminutiv hipocoristic al substantivului 'amor'; reprezentare figurativă a zeului iubirii (Cupidon sau Eros) sub chipul unui copilaș înaripat, dolofan și drăgălaș, înarmat cu un arc și săgeți. În istoria artei și în decorațiunile interioare, termenul descrie motivele plastice antropomorfe de tip putto, utilizate frecvent în stilurile baroc și rococo pentru a simboliza dragostea inocentă sau jocul erotic.
• amore — Variantă arhaică sau împrumut stilistic din limba italiană care desemnează sentimentul de iubire, o pasiune romantică intensă sau obiectul unei afecțiuni profunde. În terminologia muzicală clasică, termenul apare frecvent în indicații de expresie (cum ar fi 'con amore' - cu dragoste, cu pasiune) pentru a ghida interpretarea sensibilă a unei compoziții.
• amoretă — Relație amoroasă trecătoare, superficială și lipsită de obligații pe termen lung; aventură romantică de scurtă durată. În literatura de bulevard și comediile de moravuri, termenul definește intriga sentimentală ușoară sau cocheta implicată într-un complot amoros comic.
• amorez — Bărbat îndrăgostit, curtezan sau iubit; termen utilizat uneori cu o nuanță ușor ironică sau peiorativă pentru a desemna un bărbat absorbit complet de o pasiune romantică. În istoria teatrului, termenul definește rolul sau tipologia actorului tânăr care interpretează personajul principal îndrăgostit în comediile de moravuri sau în dramele romantice.
• amoreza — A prinde dragoste de cineva, a se îndrăgosti profund și brusc; a simți o atracție afectivă și pasională puternică față de o altă persoană. Folosit cu precădere la forma reflexivă, termenul păstrează o rezonanță ușor romantică, tradițională sau familiară în vorbirea curentă.
• amorezare — Acțiunea de a se amoreza și rezultatul ei; procesul psihologic, emoțional și fiziologic prin care o persoană se îndrăgostește de cineva. Acest stadiu tranzitoriu este marcat de o descărcare masivă de neurotransmițători (cum ar fi dopamina și oxitocina), determinând o focalizare intensă și idealizată asupra obiectului afecțiunii.