#amvon

• advon — Formă regională sau arhaică rară utilizată în Transilvania și Banat, derivată din germana veche, pentru a desemna un pridvor acoperit, o tindă a bisericii sau un amvon (tribună înaltă dintr-un lăcaș de cult de unde se rostește predica). Termenul reflectă un fenomen de adaptare fonetică și de contaminare semantică în zonele de contact multilingv, fiind întâlnit în documentele parohiale vechi pentru a descrie elemente structurale ale clădirilor ecleziastice.
• amhon — Variantă ortografică și fonetică regională sau învechită pentru termenul 'amvon'; tribună sau platformă înaltă amenajată în interiorul unei biserici de pe care preotul predică, citește Evanghelia ori rostește rugăciunile în fața credincioșilor. Din punct de vedere structural, reprezintă un element arhitectural central destinat amplificării acustice a vocii liturgice.
• amvoană — Variantă arhaică, populară sau regională pentru termenul modern 'amvon'; tribună înaltă, frumos decorată și situată de regulă pe partea stângă a naosului într-o biserică creștină, de unde preotul predică credincioșilor, citește Evanghelia sau rostește rugăciunile principale. Păstrată în limbajul vechi bisericesc, această formă nominală subliniază caracterul solemn al spațiului sacru.
• amvon — Platformă sau tribună înaltă, amenajată în partea centrală sau stângă a naosului unei biserici, fiind prevăzută cu o balustradă și scări de acces, de unde preotul sau pastorul predică credincioșilor, citește textele sacre și rostogolește cuvântările liturgice. În sens figurat, termenul desemnează autoritatea ecleziastică, propovăduirea religioasă ori o poziție publică de la care se emit principii morale.
• amvonă — Formă feminină învechită sau regională folosită în vechile texte ecleziastice sau în graiul popular pentru substantivul modern 'amvon'; tribună bisericească destinată citirii scripturilor și predicării. Păstrarea ei în anumite dialecte locale subliniază diversitatea morfologică istorică a vocabularului religios românesc.
• anvoană — Formă regională sau arhaică pentru amvon; platformă sau estradă înaltă, amenajată în interiorul unei biserici și prevăzută cu balustradă și scară, de unde preotul sau predicatorul rostește predica, citește evanghelia ori se adresează credincioșilor adunați.
• anvon — Variantă lingvistică regională sau arhaică pentru substantivul 'amvon'; tribună sau platformă înălțată aflată în naosul unei biserici, utilizată de clerici pentru rostirea predicilor sau predarea învățăturilor biblice către credincioși.