#anafora

• anafora — Figură de stil retorică și sintactică ce constă în repetarea aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte la începutul mai multor propoziții, fraze ori versuri consecutive, cu scopul de a accentua o idee, a crea simetrie și a spori muzicalitatea discursului. În lingvistică, definește relația de coreferință prin care o unitate lexicală trimite la o entitate menționată anterior în text. În liturghia creștină orientală (ortodoxă), termenul (scris adesea Anafora) desemnează partea centrală a Sfintei Liturghii, rugăciunea solemnă a jertfei euharistice.
• anaforniță — Vas sau tipsie specială, de formă circulară, realizată de obicei din metal prețios sau sticlă, utilizată structural în bisericile ortodoxe pentru păstrarea și distribuirea anaforei (pâinea sfințită tăiată în bucățele mici care se împarte credincioșilor la sfârșitul Sfintei Liturghii). Acest obiect de cult este așezat pe o masă în fața altarului sau în naos, având o valoare ritualică profundă.
• anafură — Pâine sfințită (tăiată în bucățele mici, provenită din prescurile din care s-a tăiat Sfântul Agneț) care se împarte credincioșilor la sfârșitul Sfintei Liturghii sau al altor slujbe ortodoxe. În sens structural liturgic, reprezintă un simbol al binecuvântării și al comuniunii spirituale, fiind consumată de credincioși dimineața, pe nemâncate, ca act de evlavie și curățire interioară.