#analogie

• analogar — Termen tehnic specializat care desemnează un tabel de corespondențe, un catalog sistematic sau un indice de analogii folosit pentru corelarea rapidă a unor date, semne grafice, coduri sau caractere tipografice similare. În sens arhaic sau de nișă, se poate referi și la un instrument sau dispozitiv mecanic utilizat pentru calcularea rapoartelor proporționale ori pentru reproducerea pe scară analogă a unor modele sau desene tehnice.
• analoghie — Variantă arhaică, regională sau populară pentru cuvântul analogie, exprimând o asemănare sau o proporție între două elemente. De asemenea, în context ecleziastic ortodox (prin influență neogreacă sau slavă), termenul este uneori folosit în mod greșit sau popular pentru a desemna analogul (analoghionul), adică acel pult înalt și îngust, cu blatul înclinat, situat în biserică, pe care se așază cărțile de cult, evanghelia sau icoanele pentru a fi citite ori cinstite de credincioși.
• analogicește — În mod analog, prin analogie, apelând la un raționament bazat pe asemănări parțiale, proporții sau corelații structurale între două entități ori concepte diferite. Este un termen rar, utilizat preponderent în discursul academic, filozofic sau în eseurile critice pentru a indica faptul că o concluzie sau o interpretare este dedusă pe baza similitudinilor funcționale constatate între sisteme distincte.
• analogie — Asemănare totală sau parțială, corespondență structurală ori raport de proporție stabilit între două sau mai multe obiecte, fenomene, cuvinte sau concepte care sunt altfel diferite în esența lor. În logică, reprezintă o formă de raționament inductiv prin care se deduce că dacă două elemente se aseamănă în anumite privințe, ele se vor asemăna probabil și în altele. În lingvistică, desemnează procesul de creare sau modificare a unor forme gramaticale sub influența unui tipar lingvistic dominant.
• analogist — Adept sau susținător al analogismului; persoană, filozof sau gramatician antic care folosește în mod predominant analogia sau corelațiile proporționale în cercetările sale. Ca adjectiv, descrie un mod de gândire, o metodă critică sau o lucrare științifică ce aparține analogismului ori care se aliniază la principiile regularității structurale și ale simetriei formale în explicarea limbii sau a fenomenelor lumii.
• analogos — Termen filozofic și lingvistic erudit, preluat direct din greaca veche, ce desemnează un element, un principiu sau un concept care se află într-un raport de analogie, proporție matematică ori simetrie structurală perfectă cu o altă entitate. Este utilizat în eseurile hermeneutice sau în studiile de logică clasică pentru a sublinia identitatea de raporturi funcționale dintre două sisteme diferite, acționând ca un nucleu explicativ în cadrul argumentației comparative.
• asemăna — A pune în paralel două sau mai multe persoane, obiecte sau fenomene pentru a le stabili punctele comune ori trăsăturile identice; a stabili o analogie. În formă reflexivă, exprimă acțiunea structurală a unei entități de a avea aceeași înfățișare, proprietăți sau caracteristici psihologice cu altcineva sau altceva, fiind extrem de apropiat ca structură ori aspect.
• asemănare — Fapta de a se asemăna; proprietate, trăsătură sau caracteristică structurală comună prin care două ori mai multe persoane, noțiuni ori obiecte se apropie ca aspect, formă ori conținut, creând o relație de analogie. În sens literar sau retoric, definește figura de stil numită comparație, iar în sens teologic, reprezintă starea de perfecțiune morală pe care omul o poate atinge prin raportare la Divinitate.
• asemuire — Acțiunea de a asemui și rezultatul ei; proces cognitiv, lingvistic sau literar prin care se stabilesc analogii, apropieri ori paralele între două sau mai multe entități, obiecte ori fenomene pe baza unor trăsături comune. În literatură și retorică, reprezintă un procedeu artistic delicat prin care se creează o comparație plastică, menită să reliefeze însușirile unui element prin raportare la un etalon cunoscut.
• asemuitor — Care seamănă, compară sau stabilește o analogie între două lucruri; persoană sau element care realizează o asemănare ori pune în paralel diverse concepte. În sens adjectival, descrie o acțiune sau un element cu virtuți comparative pronunțate, utilizat adesea în stilul retoric sau în scrierile cu caracter omiletic și filozofic pentru a ilustra pilde.