#apex

• acrodrom — Despre frunze sau nervuri; care prezintă acrodromie, având două sau mai multe nervuri secundare ori principale care pornesc de la baza limbului și converg în mod sinuos spre vârf (apex), unde se unesc. Acest tipar structural de nervațiune este caracteristic multor specii de plante dicotiledonate și joacă un rol esențial în distribuția eficientă a sevei și în rezistența mecanică a frunzei.
• acrogen — Despre plante sau structuri; care se dezvoltă, crește sau ia naștere exclusiv la vârf, apex sau în extremitatea superioară. În botanica clasică, termenul descrie un mod de dezvoltare caracteristic criptogamelor vasculare (cum sunt ferigile și mușchii), ale căror tulpini se alungesc doar prin activitatea meristemului apical terminal. Ca substantiv, denumește o plantă cu un astfel de tipar structural de creștere verticală.
• acvilă — Pasăre de pradă diurnă de mari dimensiuni, din familia accipitridelor, caracterizată printr-un cioc puternic, încovoiat la vârf, gheare ascuțite, arcuite și o privire extrem de ageră; de asemenea, reprezintă simbolul heraldic al puterii și suveranității prezent pe steme, steaguri sau monede. Acest prădător de elită deține o importanță ecologică structurală majoră în controlul populațiilor de mici mamifere din ecosisteme.
• allosaurus — Gen de dinozaur teropod biped de mari dimensiuni, carnivor, care a trăit în perioada Jurasicului târziu (acum aproximativ 155-145 de milioane de ani), fiind prădătorul dominant în regiunea Americii de Nord de astăzi (formațiunea Morrison). Se caracteriza printr-un craniu masiv dotat cu zeci de dinți zimțiți și ascuțiți, membre anterioare scurte dar puternice terminate cu trei degete cu gheare mari, și o coadă lungă și grea folosită pentru echilibru.
• antapex — Punct imaginar de pe sfera cerească, situat în constelația Porumbelul (Columba), spre care se deplasează sistemul solar în mișcarea sa galactică globală, raportat la stelele învecinate. Acest element structural astronomic este situat la exact o sută optzeci de grade distanță, fiind diametral opus apexului solar.
• apex — Vârf, extremitate superioară sau punct culminant al unei structuri anatomice ori organice (cum ar fi vârful inimii, al plămânului sau al rădăcinii unui dinte); în botanică, reprezintă vârful tulpinii sau al rădăcinii unde se află țesutul meristematic de creștere. În astronomie, desemnează punctul de pe sfera cerească spre care se îndreaptă sistemul solar în mișcarea sa prin galaxie.
• apexian — Care se referă la apex, aparține acestuia sau este situat în zona de vârf a unei structuri; derivat sau poziționat apical. Termenul este utilizat în mod restrictiv în anumite traduceri științifice sau lucrări academice ca echivalent mai rar pentru adjectivul standard „apical”.
• apexită — Proces inflamator acut sau cronic localizat la nivelul apexului (vârfului) rădăcinii unui dinte și al țesuturilor periapicale înconjurătoare, cauzat de regulă de o infecție bacteriană netratată a pulpei dentare (necroză pulpară). Se manifestă clinic prin dureri violente la masticație sau percuție axială.
• apexocardiogramă — Traseu grafic înregistrat cu ajutorul unui aparat special (apexocardiograf) care înregistrează vibrațiile de joasă frecvență și deplasările mecanice ale peretelui toracic provocate de mișcările apexului (vârfului) inimii în timpul ciclului cardiac. Este o metodă neinvazivă istorică de evaluare a funcției ventriculului stâng.
• apici — Forma de plural pentru substantivul masculin 'apex' (folosită alternativ cu apexuri în jargonul științific sau medical) ori forma de plural a arhaismului anatomic 'apendic'; desemnează vârfurile, extremitățile superioare sau punctele terminale ale unor structuri organice, biologice sau dinți.
• apiciform — Care are forma unui apex, a unui vârf sau a unei extremități ascuțite; care prezintă o structură conică sau piramidală convergentă spre un punct terminal superior.
• apicodental — Care se referă la vârful limbii și la dinții superiori (în fonetică, descriind sunete articulate prin sprijinirea vârfului limbii pe fața internă a incisivilor superiori); în stomatologie și endodonție, termenul descrie o zonă, o relație structurală sau o patologie care implică simultan apexul radicular și elementele dentare.
• apicoliză — Procedură chirurgicală de endodonție clinică sau variantă terminologică rară ce constă în eliberarea, curățarea sau distrugerea aderențelor patologice ori a țesuturilor alterate din jurul apexului (vârfului) rădăcinii unui dinte (similar structural cu apendicoliza, adaptat însă contextului radicular dentar).
• apicotomie — Intervenție chirurgicală ce constă în secționarea sau incizarea unui apex (vârf); în stomatologie, reprezintă tăierea chirurgicală a vârfului rădăcinii unui dinte pentru a elimina o infecție periapicală persistentă, fiind adesea utilizat ca sinonim parțial pentru rezecția apicală. În context otorinolaringologic, descrie incizia sau drenajul chirurgical al apexului stâncii temporalului în cazuri severe de petrozită.