#aplazie

• amielie — Malformație congenitală extrem de rară și gravă din spectrul defectelor de tub neural, caracterizată prin absența totală sau oprirea completă din dezvoltare a măduvei spinării. Această anomalie structurală severă apare în primele săptămâni ale embriogenezei din cauza eșecului de închidere a neuroporului posterior, fiind o condiție incompatibilă cu supraviețuirea extrauterină și adesea asociată cu alte malformații craniene majore.
• anaplastic — Care prezintă anaplazie; caracterizat prin pierderea totală sau parțială a diferențierii celulare și a orientării structurale normale a celulelor în cadrul unui țesut. În oncologie, termenul descrie tumori maligne extrem de agresive (cum ar fi carcinomul tiroidian anaplastic sau astrocitomul anaplastic), ale căror celule s-au retras spre un stadiu primitiv, embrionar, prezentând o rată de diviziune foarte mare și o rezistență crescută la tratamentele standard.
• anaplazie — Condiție patologică celulară caracterizată prin pierderea completă a diferențierii structurale și funcționale a celulelor dintr-un țesut, acestea revenind la o formă primitivă asemănătoare cu cea embrionară. Acest fenomen reprezintă un indicator major al malignității tumorale, fiind asociat cu o rată accelerată de diviziune celulară, atipii nucleare severe și o alterare profundă a arhitecturii normale a organului afectat.
• aoria — Termen medical rar utilizat pentru a descrie absența congenitală, atrofia severă sau lipsa de dezvoltare structurală a aortei, principala arteră a corpului uman. Acest fenomen patologic extrem de sever afectează direct sistemul circulator mare și necesită intervenție chirurgicală complexă imediat după naștere pentru a asigura supraviețuirea organismului.
• aplastic — Care suferă de aplazie sau se caracterizează prin absența dezvoltării, formării ori regenerării normale a unui țesut, organ sau sistem celular. În hematologie, termenul descrie starea patologică a măduvei osoase incapabile să mai producă elemente figurate ale sângelui, ducând la disfuncții structurale grave la nivelul întregului organism.
• aplazic — Care se referă la aplazie sau este afectat de aceasta; caracterizat prin oprirea congenitală ori dobândită a dezvoltării unui organ, țesut sau sistem celular, structura respectivă rămânând într-un stadiu rudimentar ori involutiv. În context clinic, descrie stări patologice în care regenerarea fiziologică este complet absentă, determinând deficiențe funcționale severe la nivelul organismului.
• aplazie — Anomalie congenitală sau dobândită constând în oprirea dezvoltării unui organ ori a unui țesut, deși schița sa embrionară a existat în mod normal. Această afecțiune structurală se traduce clinic prin absența totală sau parțială a elementelor celulare funcționale, un exemplu major fiind aplazia medulară, care duce la oprirea producției de celule sanguine.