#arab

• arabofon — Care vorbește limba arabă; persoană care utilizează limba arabă ca limbă maternă sau ca principal mijloc de comunicare cotidiană. În sens extins, termenul descrie comunități, regiuni geografice, instituții media sau publicații literare de pe glob care își desfășoară activitatea, își transmit mesajele sau își redactează documentele oficiale în această limbă semitică.
• arabofonă — O femeie care vorbește limba arabă ca limbă maternă sau principal mijloc de comunicare; forma feminină a termenului arabofon. Ca adjectiv, descrie entități de genul feminin, cum ar fi o comunitate, o populație, o emisiune de radio sau o regiune administrativă, în interiorul căreia limba arabă este utilizată în mod curent și generalizat.
• arăboi — Formă augmentativă sau familiară derivată de la termenul 'arab', utilizată uneori istoric în limba vorbită pentru a descrie un bărbat arab înalt, voinic, impunător sau puternic. În mod figurat, în anumite medii populare urbane sau rurale, cuvântul a funcționat ca o poreclă glumeață atribuibilă unui bărbat deosebit de ocheș, cu trăsături fizice proeminente sau cu un comportament autoritar.
• Arabu — Nume de familie românesc sau poreclă cu valoare identificatoare, derivat istoric din etnonimul 'arab', utilizat inițial pentru a desemna o persoană originară din țările arabe, un individ cu tenul mai ocheș, o persoană care a călătorit în Orient sau un militar care a servit în trupe coloniale ori otomane. În onomastica națională, reflectă contactele istorice ale spațiului românesc cu Imperiul Otoman și circulația persoanelor în bazinul mediteraneean.
• aratoriu — Termen juridic și administrativ arhaic utilizat istoric în vechile documente cadastrale și zapise din Principatele Române pentru a descrie un teren destoinic, pretabil sau rezervat exclusiv pentru cultura cerealelor prin arat; arabil. Acest adjectiv de relație delimita clar pământurile productive destinate agriculturii de cele utilizate pentru pașune, fânețe, păduri sau vii în cadrul marilor moșii boierești.
• arav — Variantă grafică învechită, rară sau o transcriere fonetică izolată utilizată istoric în manuscrisele românești vechi pentru a desemna un arab sau limba arabă; de asemenea, termenul poate apărea ca un neologism rar adaptat din alte limbi semitice. În context modern, cuvântul este întâlnit aproape exclusiv în studii filologice, analize comparative ale traducerilor biblice sau ca element onomastic izolat.
• aravicescmithologicon — Termen compus arhaic extrem de rar, utilizat izolat în manuscrisele filologice sau cataloagele de bibliotecă din secolele XVIII-XIX pentru a desemna un lexicon, dicționar sau tratat explicativ dedicat mitologiei, legendelor și credințelor religioase din spațiul arab (aravicesc). Cuvântul reflectă tendințele epocii de elenizare sau latinizare a titlurilor de lucrări savante, fiind abandonat complet în vocabularul modern în favoarea sintagmelor explicative descriptive standard.
• Arnota — Mănăstire ortodoxă istorică din România, situată în județul Vâlcea (aproape de localitatea Costești), ctitorită între anii 1633 și 1634 de domnitorul Matei Basarab pe temelia unei biserici mai vechi. Situat la o altitudine izolată pe muntele omonim, lăcașul de cult este considerat un monument arhitectural de o importanță deosebită, adăpostind mormântul ctitorului său și picturi murale interioare de o mare valoare artistică.
• arsa — Unitate istorică de măsură pentru suprafețe de teren, utilizată în trecut în anumite regiuni ale spațiului românesc, în special în Oltenia și Muntenia. Termenul desemna o parcelă de pământ arabil sau o întindere agricolă delimitată prin metode tradiționale, valoarea sa exactă variind în funcție de epocă și de specificul local al hotărniciei, fiind strâns legată de organizarea administrativă medievală și premodernă.
• Asarum europaeum — Denumirea științifică a unei plante erbacee, perene, din familia Aristolochiaceae, cunoscută popular sub numele de popivnic sau piperul-lupului. Planta crește spontan în pădurile umbroase de foioase din Europa, având frunze lucioase în formă de rinichi și rizomi târâtori cu miros piperat, fiind utilizată istoric în medicina tradițională, deși conține asaronă, o substanță cu un potențial toxic ridicat.
• Asir — Regiune muntoasă și administrativă situată în sud-vestul Arabiei Saudite, învecinată cu Yemenul, recunoscută structural pentru relieful său înalt și climatul relativ umed datorat musonilor. În sens istoric, termenul se poate referi și la triburile confederate din această zonă sau la un vechi panteon ori nume propriu menționat în documentele semitice și biblice.
• at-Tannurah — Peninsulă și localitate de coastă situată în Provincia de Est a Arabiei Saudite, în apropierea importantului centru industrial Ras Tanura. Acest sit este recunoscut pe plan internațional pentru infrastructura sa energetică masivă, găzduind unele dintre cele mai mari terminale petroliere maritime și rafinării de petrol din lume, operate de compania națională Saudi Aramco.
• avălmășie — Stare de dezordine totală, amestec haotic, devălmășie sau confuzie generalizată în care lucrurile, ideile sau persoanele sunt îngrămădite fără nicio regulă ori logică. În sens figurat, descrie o agitație tumultuoasă, o viziune încâlcită sau o succesiune rapidă și necontrolată de evenimente ori gânduri care copleșesc capacitatea de percepție a unui individ.
• Aziz — Nume propriu de origine arabă (عزيز‎), utilizat ca prenume masculin sau nume de familie în întreaga lume islamică și adoptat global; derivat din una din cele 99 de calități ale lui Allah în tradiția islamică (Al-Aziz), semnificând 'cel puternic', 'cel prețuit', 'iubit', 'nobil' sau 'prețios'.
• bagauzi — Variantă ortografică veche, istorică sau regională pentru găgăuzi; popor de origine turcică și religie creștină ortodoxă, trăitor preponderent în sudul Republicii Moldova (regiunea Autonomă Găgăuzia) și în zonele învecinate din Ucraina și România. În documentele administrative și etnografice din secolul al XIX-lea, termenul identifica această comunitate etnică cu trăsături culturale și lingvistice unice în spațiul balcanic.
• bahamet — Termen regional foarte rar sau formă coruptă arhaică utilizată în anumite graiuri pentru a descrie o cantitate mare de lucruri amestecate, o adunătură dezordonată de obiecte vechi ori o stare de confuzie generalizată în gospodărie; harababură. La nivel contextual în subdialectele vechi, cuvântul putea fi o adaptare populară sau o poreclă aplicată unui obiect greoi, de formă bizară, care încurca spațiul de locuit.
• bahausist — Termen de argou utilizat în mediul urban sau de penitenciar pentru a descrie o persoană zgomotoasă, scandalagioaică, predispusă să provoace tărăboi, ceartă ori agitație colectivă necontrolată; participant la un bahaus (scandal). La nivel secundar, termenul reprezintă o adaptare ironică ori o grafie simplificată pentru 'bauhausist', desemnând un adept, designer sau arhitect care urmează principiile funcționaliste și minimaliste ale școlii Bauhaus.
• bahmet — Termen regional foarte rar sau formă coruptă arhaică utilizată în anumite graiuri pentru a descrie o cantitate mare de lucruri amestecate, o adunătură dezordonată de obiecte vechi ori o stare de confuzie generalizată în gospodărie; harababură. La nivel contextual în subdialectele vechi, cuvântul putea fi o adaptare populară sau o poreclă aplicată unui obiect greoi, de formă bizară, care încurca spațiul de locuit.
• bahr — Termen de origine arabă care semnifică 'mare', 'fluviu' sau 'corp mare de apă', utilizat în limba română ca element de compunere în toponimia și hidronimia internațională ori în lucrări de geografie fizică. Acesta apare frecvent în denumiri geografice celebre din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, definind bazine hidrografice majore sau lacuri continentale întinse.
• Baitar — Nume de familie de origine arabă sau nord-africană, legat istoric de profesia de medic veterinar sau potcovar (al-baytar) și purtat de personalități contemporane din sport și inginerie; de asemenea, reprezintă denumirea unei platforme digitale moderne de management și monitorizare a efectivelor de animale în zootehnie.