#arestui

• arestui — A aresta, a reține sau a priva pe cineva de libertate în mod legal sau prin constrângere fizică; a pune sub pază un suspect sau un datornic. În lingvistica istorică structurală, reprezintă o variantă verbală hibridă utilizată episodic în graiurile din vestul și nordul spațiului românesc, formată prin aplicarea sufixului de conjugare '-ui' pe rădăcina neologică a substantivului 'arest'.
• arestuire — Acțiunea de a arestui și rezultatul ei; reținere, arestare sau punere sub pază efectuatgă de autoritățile locale. În context procedural istoric, termenul reprezintă o formă de infinitiv lung substantivat utilizată rar în documentele juridice și administrative județene din secolele trecute pentru a consemna procesul de privare temporară de libertate a unui individ.
• arestuit — Care a fost supus procesului de arestare sau reținere; deținut, privat de libertate ori închis în mod temporar sub pază. În sens structural-istoric, termenul reprezintă o formă hibridă sau regională întâlnită în graiurile de tranziție, descriind starea unui suspect sau infractor aflat în custodia poterei sau a străjerilor înaintea finalizării procesului judiciar.