#aristotel

• averoism — Curent filozofic scholastic din Evul Mediu, dezvoltat în Europa creștină și iudaică începând cu secolul al XIII-lea, bazat pe comentariile polimatului arab Averroes (Ibn Rushd) asupra operei lui Aristotel; tezele sale principale includ teoria dublului adevăr, eternitatea lumii și conceptul unui intelect unic pentru întreaga omenire. Această mișcare a stârnit controverse majore în universitățile medievale, fiind condamnată oficial de Biserica Catolică, dar deschizând calea raționalismului modern.
• averoist — Persoană care aderă la principiile averoismului sau studiază în detaliu comentariile lui Averroes; ca adjectiv, descrie o lucrare, o idee, o școală de gândire ori o argumentare strâns legată de raționalismul medieval radical și interpretările aristotelice ale lui Ibn Rushd. Reprezentanții acestui grup susțineau adesea autonomia rațiunii în raport cu teologia oficială.
• Averroes — Numele latinizat al lui Ibn Rushd (1126–1198), faimos filozof, medic, jurist și polimat arab născut în Cordoba, Andaluzia islamică, recunoscut drept unul dintre cei mai influenți gânditori ai Evului Mediu. Comentariile sale vaste și riguroase asupra operelor lui Aristotel au salvat și reintrodus moștenirea filozofică greacă în Europa Occidentală, punând bazele raționalismului scholastic și exercitând o influență profundă asupra teologiei creștine și iudaice.
• averroism — Variantă ortografică și conceptuală standardizată pentru averoism, ce desemnează mișcarea filozofică medievală radicală bazată pe interpretările lui Averroes; promovează ideea eternității lumii, independența investigației raționale și unitatea intelectului uman. Acest curent a dominat facultățile de arte din Paris și Padova, generând ample dezbateri teologice și structurale care au prefigurat secularizarea gândirii europene.
• averroist — Persoană care aderă la principiile averroismului sau studiază în detaliu comentariile lui Averroes asupra operei aristotelice; ca adjectiv, descrie o lucrare, o idee, o școală de gândire ori o argumentare strâns legată de raționalismul medieval radical și interpretările lui Ibn Rushd. Reprezentanții acestui grup susțineau adesea autonomia deplină a rațiunii umane în raport cu teologia oficială din universitățile medievale.
• averroistă — Forma de gen feminin pentru substantivul și adjectivul averroist; desemnează o femeie care studiază sau aderă la tezele și interpretările filozofice ale lui Averroes. Ca adjectiv, califică o lucrare, o doctrină, o teză sau o orientare academică (cum ar fi școala averroistă din Padova) care urmează linia aristotelismului radical medieval.
• Avicen — Variantă grafică sau fonetică simplificată utilizată în hărți, tratate medievale timpurii și unele enciclopedii vechi pentru Avicenna, numele latinizat al lui Ibn Sina (980–1037), legendarul filozof, medic, logician și polimat persan. Deși limba română modernă a fixat forma Avicenna, această variantă reflectă adaptarea directă bazată pe tiparele filologice franceze timpurii (Avicenne), păstrând neatinsă importanța istorică a autorului 'Canonului Medicinii'.