#aromat

• asmațiu — Formă regională derivată pentru hașmațuchi sau asmățui (Anthriscus cerefolium), plantă aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze crețe de un verde-deschis și parfum intens. Este utilizat în satele din anumite zone etnografice ca plantă de leac sau verdeață pentru aromarea mâncărurilor de primăvară, fiind apreciat pentru calitățile sale tonice, diuretice și gustul fin, ușor mentolat.
• asmațuc — Plantă erbacee anuală din familia umbeliferelor, cu frunze fin divizate, aromate și flori mici, albe, cultivată ca plantă condimentară sau medicinală; este utilizată frecvent în arta culinară tradițională și europeană pentru a oferi o notă proaspătă, ușor dulceagă și子女 anisată supelor, salatelor sau sosurilor fine.
• asmațuchi — Variantă fonetică alternativă și extrem de răspândită a cuvântului 'asmațuc' sau 'hasmațuchi' (Anthriscus cerefolium); desemnează aceeași plantă aromatică din familia Apiaceae. Această formă lexicală este utilizată curent în tratatele de agronomie, în piețele tradiționale și în rețetarele din diverse regiuni ale României pentru a numi verdeața de primăvară.
• asmațuchiu — Plantă erbacee anuală din familia umbeliferelor (Anthriscus cerefolium), cu frunze fin divizate, aromate și flori mici, albe; este cultivată pe scară largă drept condiment datorită gustului său rafinat, ușor dulceag, ce amintește de anason și pătrunjel, fiind totodată utilizată în medicina populară pentru proprietățile sale depurative și diuretice.
• asmațui — Formă fonetică alternativă și larg răspândită pentru hașmațuchi sau asmățui (Anthriscus cerefolium), o plantă erbacee anuală din familia umbeliferelor, remarcabilă prin frunzele sale fine, intens ramificate și intens aromate. Este folosită frecvent drept condiment culinar în supe, sosuri și salate datorită gustului său rafinat care îmbină nuanțe discrete de pătrunjel și anason, având totodată proprietăți diuretice și depurative recunoscute în medicina empirică.
• asmațuiu — Variantă fonetică regională și arhaică a cuvântului 'asmățui' sau 'asmațuc' (Anthriscus cerefolium), ce desemnează o plantă anuală puternic aromată din familia umbeliferelor. Este întâlnită în graiurile populare din anumite zone rurale ale României, fiind recunoscută pentru frunzele sale fine folosite în scopuri terapeutice sau pentru condimentarea mâncărurilor specifice sărbătorilor de primăvară.
• asmățuiu-sălbatic — Denumire comună pentru mai multe specii de plante din familia Apiaceae (cum ar fi Anthriscus sylvestris sau Chaerophyllum temulum) care cresc libere în natură; deși seamănă izbitor cu asmățuiul folosit drept condiment, are un gust mult mai puternic și frunze mai aspre. Unele varietăți pot fi toxice, motiv pentru care culegerea sa din flora spontană necesită o identificare botanică foarte riguroasă.
• ațmațuchiu — Plantă erbacee anuală din familia umbeliferelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, frunze fin divizate, aromate, și flori mici, albe, cultivată ca plantă condimentară și medicinală; Hasmațuchi (Anthriscus cerefolium). În arta culinară, este apreciat pentru proprietățile sale aromatice delicate, subtile, amintind de o combinație fină între pătrunjel și anason, fiind utilizat frecvent în gastronomia rafinată pentru desăvârșirea sosurilor și a preparatelor din pește sau legume.
• azină — Compus chimic organic heterociclic conținând unul sau mai mulți atomi de azot în inelul structural hexaciclic (cum ar fi piridina); de asemenea, termen generic utilizat pentru a desemna derivații rezultați din condensarea hidrazinei cu două molecule de compus carbonilic (aldehide sau cetone).
• azobenzen — Compus chimic organic cristalin, de culoare galben-portocalie, cu formula moleculară C12H10N2, format din două nuclee benzenice legate prin intermediul unei grupe azo (-N=N-); este cel mai simplu compus azoromatic și servește drept substanță de bază în fabricarea coloranților azoici și în studiul fotoizomerizării.
• azoderivat — Compus organic sintetic derivat dintr-o hidrocarbură prin înlocuirea unor atomi de hidrogen cu grupa funcțională azo (-N=N-), aflată în legătură directă cu două resturi organice aromatice sau alifatice; acești compuși sunt intens colorați și stau la baza fabricării majorității coloranților industriali.
• badiană — Denumire alternativă pentru badian sau anason stelat (Illicium verum), făcând referire în special la planta exotică producătoare ori la produsul vegetal uscat folosit în scopuri terapeutice. Datorită conținutului ridicat de anetol, este utilizată în fitoterapie ca stimulent digestiv, carminativ și expectorant, fiind totodată un ingredient aromatic apreciat în distilerii și cofetărie.
• Baeckea — Gen de plante erbacee sau arbuști din familia Myrtaceae, originar în principal din Australia și Asia de Sud-Est. Aceste plante se caracterizează prin frunze mici, opuse, adesea aromatice, și flori solitare sau grupate, de obicei albe sau roz, având un caliciu tubulos și stamine puține.