#artifact

• aju — Cuvânt extrem de rar, întâlnit ca nume propriu toponimic sau hidronimic în geologia internațională ori ca element lexical preluat din dialecte afro-asiatice sau amerindiene; de asemenea, poate apărea ca o prescurtare tehnică, un acronim administrativ modern ori o eroare de tipar într-o bază de date în format minified în locul unor pronume precum 'ajuns' sau 'ajutor'.
• amforoidion — Vas ceramic miniatural din Antichitate, de forma unei amfore miniaturale cu două toarte fine, utilizat special în Grecia antică și în perioada elenistică pentru depozitarea esențelor prețioase de parfum, a unguentelor fine sau ca obiect cu rol ritualic în inventarul funerar.
• analis — Termen de specialitate ce desemnează un mic inel metalic decorativ sau o verigă de prindere specifică vestimentației, harnașamentelor ori podoabelor din Antichitate și Evul Mediu Timpuriu. În sens larg și contextual, piesa servea ca element structural sau funcțional în ansamblurile arheologice descoperite în situri, având detalii ornamentale unice care ajutat la datarea precisă a complexelor funerare sau a depozitelor de obiecte din epocile trecute.
• anepigrafic — Termen adjectival utilizat pentru a descrie caracterul, stilul sau contextul unui obiect arheologic ori monetar neinscripționat; privitor la artefactele lipsite de text epigrafic. Se folosește pentru a clasifica seriile monetare primitive sau monumentele care aparțin unei perioade în care consemnarea scrisă direct pe suport nu era aplicată structural.
• antao — Termen etnografic rar ce desemnează un instrument muzical tradițional de percuție sau un obiect ritual specific anumitor culturi indigene sau insulare. Ca element structural de cultură materială, acesta este utilizat în cadrul ceremoniilor comunitare pentru a marca ritmul dansurilor sacre sau pentru a asigura comunicarea simbolică între membrii tribului.
• antichitate — Epocă istorică străveche cuprinsă între apariția primelor scrieri și a marilor civilizații urbane (orientale, greacă și romană) și începutul Evului Mediu (marcat convențional prin căderea Imperiului Roman de Apus în anul 476 d.Hr.). În sens secundar, termenul desemnează calitatea de a fi foarte vechi, o vechime considerabilă sau, la plural (antichități), totalitatea monumentelor, ruinelor, vestigiilor sau obiectelor de artă ce provin din acea perioadă îndepărtată a omenirii.
• antinous — Forma latină originală a numelui Antinou; termen utilizat în arheologia internațională pentru a desemna tipologia sculpturală asociată favoritului lui Hadrian. De asemenea, denumește o constelație istorică situată la sud de constelația Vulturul, introdusă de Hadrian în catalogul stelar și utilizată în astronomia europeană până când a fost retrasă oficial de Uniunea Astronomică Internațională.
• antropospeologie — Domeniu interdisciplinar situat la granița dintre speologie, arheologie și antropologie, care studiază urmele activității umane din peșteri și cavități subterane din cele mai vechi timpuri și până în prezent. Această știință investighează locuirile preistorice, arta rupestră, utilizarea ritualică a peșterilor și transformările pe care omul le-a adus mediului subteran în cursul evoluției sale.
• armoriat — Care este prevăzut, marcat sau decorat cu o stemă, un blazon ori cu însemne heraldice de recunoaștere. Termenul se aplică sigiliilor oficiale, monumentelor funerare nobiliare, fațadelor palatelor vechi, manuscriselor domnești sau pieselor de veselă din argint care poartă gravat ori pictat simbolul grafic distinctiv al posesorului său de rang înalt.
• artefact — Obiect realizat sau modificat prin activitate umană, având valoare istorică, culturală ori arheologică; în sens extins și tehnologic, reprezintă o eroare, o anomalie sau un element artificial care apare în mod parazitar în structura unei imagini, a unui semnal sau în rezultatul unui experiment din cauza limitărilor tehnice.
• artifact — Obiect realizat sau modificat de om, având o valoare istorică, arheologică ori culturală specifică (variantă acceptată pentru artefact); (în informatică) eroare vizuală, defect grafic digital sau structură reziduală apărută accidental în procesarea imaginilor ori datelor; (în biologie / medicină) structură artificială sau modificare artificială apărută accidental într-un preparat microscopic ori rezultat de laborator în urma manipulării tehnice greșite, care nu aparține organismului viu analizat.
• astragaloscopie — O practică divinatorie antică (astragalomanție) care consta în prezicerea viitorului sau interpretarea voinței zeilor prin aruncarea și examinarea poziției oaselor de la glezna animalelor (astragale), folosite ca zaruri primitive. Această metodă de divinație structurală era extrem de răspândită în Grecia Antică, în Imperiul Roman și în Asia Mică, fiind atestată de numeroase piese descoperite în siturile arheologice și în sanctuare.
• ausu — Termen de specialitate ce desemnează un recipient tradițional sau o cană ritualică din lut, specifică unor culturi preistorice, utilizată pentru libații sau păstrarea substanțelor volatile. În sens larg, cuvântul poate apărea și ca variantă regională rară sau arhaică pentru anumite unelte de colectare ori vase de măsură folosite în comunitățile rurale izolate.