#aspri

• aprigime — Însușirea, calitatea sau starea de a fi aprig; asprime, violență, dârzenie, înflăcărare sau intensitate copleșitoare a unei manifestări fizice ori psihice. Reprezintă un concept abstract folosit în proza poetică sau în textele clasice pentru a nuanța forța neîmblânzită a unui caracter, a unui conflict ori a unui fenomen natural.
• aricel — Termen medical-veterinar popular sinonim cu 'ariceală', desemnând dermatita eczematoasă a calului localizată la pliul buletului copitei. În botanică, reprezintă denumirea populară a unor plante medicinale sau buruieni cu tulpini ori fructe acoperite de peri aspri, țepișori sau cârlige (cum este asprica sau unele specii de genul Medicago), folosite tradițional în tratamentele empirice ale bolilor de piele.
• aricire — Acțiunea de a se arici și rezultatul ei; proces prin care suprafața unui material, o țesătură sau firele de păr devin aspre, rigide, zburlite ori ridicate în sus, amintind structural de înfățișarea țepilor unui arici. În metalurgie sau mecanică, termenul poate descrie formarea unor mici asperități, bavuri sau neregularități ascuțite pe fața unei piese în urma unei prelucrări termice ori mecanice defectuoase.
• aricitură — Rezultatul acțiunii de a arici; porțiune zburlită, aspră sau plină de ciulini și țepi pe o suprafață textilă, vegetală ori cutanată. În graiurile regionale, termenul poate fi utilizat pentru a descrie o mică rănire, înțepătură sau zgârietură cauzată de spinii unei plante ori de ghimpii unui animal, lăsând pielea inflamată și aspră structural.
• arnăuțește — În felul arnăuților, aidoma mercenarilor din garda domnească; cu asprime, brutalitate, dârzenie sau curaj nebunesc. Adverbul descrie modul în care o persoană acționează, vorbește, se îmbracă sau se comportă, împrumutând trăsăturile specifice (adesea severe, impunătoare sau violente) ale vechilor războinici arnăuți.
• asperitate — Stare, calitate sau caracteristică a unei suprafețe de a fi neregulată, poroasă ori aspră la atingere; (în sens structural sau tehnic) mică proeminență, denivelare ori imperfecțiune geometrică ce mărește forța de frecare dintre două corpuri aflate în contact; (figurat) manifestare de duritate, asprime sau violență în comportament, limbaj ori în cadrul relațiilor interpersonale.
• aspreală — Senzație sau proprietate a unei suprafețe, a unui material ori a unui aliment de a fi aspru, rugos, grunțos sau lipsit de finețe; caracteristică tactilă a unui obiect care zgârie sau opune rezistență la atingere; în sens gustativ, descrie o senzație astringentă, acră-amară ori aspră pe limbă (specifică vinurilor tinere sau fructelor necoapte); în sens figurat, se referă la o asprime de caracter, severitate, duritate în comportament ori în exprimare.
• aspri — A deveni sau a face să devină aspru, rugos ori lipsit de finețe la pipăit; a căpăta o tentă astringentă sau acră-amară (despre gust); în sens figurat, înseamnă a deveni mai sever, mai dur, mai exigent sau mai rigid în comportament, reguli, atitudini ori măsuri; a intensifica severitatea unei situații sau a unei pedepse.
• asprilișor — Un pic aspru, moderat de rugos sau ușor astringent la gust; termen diminutival folosit pentru a descrie o suprafață, o țesătură ori o substanță care prezintă mici asperități, fără a fi însă complet dură sau deranjantă la atingere. În oenologie, descrie un vin tânăr care are o aciditate discretă și o tentă ușor tăioasă pe palat.
• asprime — Însușirea sau starea a ceea ce este aspru; lipsă de netezime, finețe sau catifelare a unei suprafețe tactile; senzație astringentă sau neplăcută la gust; în sens figurat, reprezintă o severitate extremă a caracterului, rigiditate în aplicarea regulilor, duritate a limbajului, intoleranță sau o intensitate violentă a fenomenelor meteorologice (asprimea vremii).
• asprire — Acțiunea de a se aspri și rezultatul ei; proces prin care o suprafață își pierde finețea și devine rugoasă, sau prin care un gust capătă o tentă astringentă. În sens figurat, reprezintă o creștere a severității, a exigenței sau a intensității unor reguli, pedepse ori condiții meteorologice; sinonim funcțional cu înăsprire, fiind utilizat pentru a descrie rigidizarea unei atitudini sociale sau instituționale.
• asprișoară — Forma de feminin a adjectivului asprișor, care înseamnă destul de aspră, moderat de rugoasă sau ușor astringentă; în botanica populară, este o denumire regională atribuită unor specii de plante erbacee ale căror frunze sau tulpini sunt acoperite cu perișori rigizi care lasă o senzație aspră la pipăit (cum ar fi ascuțitoarea sau unele varietăți de iarbă).
• asprișor — Ceva mai puțin aspru, moderat de rugos sau ușor astringent; adjectiv diminutival folosit pentru a descrie o textură, o suprafață sau un gust care prezintă o asprime discretă, fără a deveni însă complet dură; în oenologie, desemnează un vin tânăr, proaspăt și cu o aciditate ușor ridicată, iar în botanica populară este numele unei specii de plante din familia boragineelor, cu frunze acoperite de perișori rigizi.
• asprit — Care a fost făcut sau a devenit aspru, rugos, uscat ori lipsit de finețe; în sens figurat, descrie o situație, un regulament, un ton al vocii sau o pedeapsă care a devenit mult mai severă, mai rigidă, mai restrictivă ori mai greu de tolerat.
• aspriu — Variantă regională sau derivată pentru aspru; care prezintă o textură ușor rugoasă, grunțoasă sau aspră la pipăit; de asemenea, folosit în limbajul popular pentru a descrie un gust astringent sau o fire de om destul de severă, tăioasă și neîngăduitoare în relațiile cu ceilalți.
• aspru — Care prezintă neregularități, proeminențe sau asperități la pipăit, fiind lipsit de netezime și catifelare; care produce o senzație astringentă, acră, amară sau tăioasă la gust ori un sunet strident, răgușit și neplăcut la auz. În sens figurat și moral, descrie o persoană severă, rigidă, neîngăduitoare, reguli sau pedepse extrem de dure, ori fenomene climatice violente și greu de îndurat (cum este o iarnă aspră). În ihtiologia populară, poate desemna și peștele asprete.