#astenie

• Abaza — Termen utilizat clinic în contextul eponimelor medicale istorice (cum ar fi boala Abaza sau sindromul Abaza), descriind manifestări somatice asociate neuroasteniei, instabilității autonome sau tulburărilor psihosomatice cardiovasculare descrise în literatura medicală est-europeană timpurie. În sens general, se poate referi și la testul sau semnul Abaza utilizat istoric în evaluarea reflexelor de oboseală neuromusculară sau a reactivității vasculare la pacienții cu tulburări nevrotice.
• adinamic — Care prezintă adinamie; caracterizat prin lipsă totală sau scădere severă a forței musculare, a energiei vitale și a capacității de mișcare voluntară. În context clinic structural, descrie starea unui pacient epuizat fizic din cauza unei boli infecțioase grave, a unei afecțiuni neurologice ori a unei stări depresive profunde care inhibă inițiativa motorie.
• adinamie — Stare de slăbiciune musculară extremă, epuizare fizică profundă și scădere severă sau pierdere completă a forței motorii organismului; această afecțiune structurală și funcțională este întâlnită ca simptom major în boli infecțioase grave, afecțiuni endocrine (cum ar fi boala Addison), stări de șoc ori malnutriție avansată. Se deosebește de oboseala obișnuită prin neputința fizică reală de a efectua chiar și mișcări elementare.
• astenia — Forma articulată hotărât a substantivului 'astenie'; reprezintă o stare patologică de oboseală cronică, epuizare intensă, scădere a forței musculare și lipsă de energie fizică sau psihică, care nu dispare după odihnă; se manifestă adesea în perioadele de tranziție sezonieră sau ca simptom secundar în cadrul unor afecțiuni infecțioase, endocrine ori neurologice.
• asteniat — Care a fost adus în stare de astenie; slăbit, epuizat din punct de vedere fizic sau nervos, lipsit de energie și vigoare în urma unei boli prelungite, a unui efort intelectual intens sau a stresului cronic.
• astenic — Care se referă la astenie sau este caracterizat prin astenie; element, simptom sau organism marcat de slăbiciune, lipsă de energie ori oboseală cronică; ca substantiv sau adjectiv tipologic, desemnează o persoană cu o constituție fizică zveltă, longilină, cu torace îngust și musculatură fină, asociată în biotipologie cu un temperament predispus spre introversie și sensibilitate.
• astenică — Forma de feminin pentru cuvântul 'astenic'; se referă la o persoană sau o manifestare caracterizată prin slăbiciune organică, epuizare ori oboseală cronică; în psihologie și antropologie, descrie o femeie cu o constituție fizică zveltă, longilină, cu musculatură fină și torace îngust, asociată unui temperament sensibil și introvertit.
• astenie — Stare patologică de oboseală cronică, extenuare profundă și scădere a forței musculare, însoțită de o diminuare a energiei fizice și psihice care nu dispare în urma odihnei; se manifestă ca simptom de bază în perioadele de trecere de la un anotimp la altul sau în cadrul unor afecțiuni endocrine, neurologice ori infecțioase.
• asteniere — Acțiunea de a asteyni sau a (se) asteniza și rezultatul ei; procesul fiziologic sau psihic prin care un organism este adus într-o stare de slăbiciune profundă, epuizare cronică sau pierdere a forței vitale, ca urmare a surmenajului, bolilor sau factorilor de mediu nefavorabili.
• asteniza — A aduce sau a ajunge în stare de astenie; a provoca slăbiciune fizică ori psihică, a epuiza, a extenua; la forma reflexivă, înseamnă a-și pierde forța vitală, vigoarea sau capacitatea de efort în urma oboselii cronice sau a bolilor.
• astenizare — Acțiunea de a asteniza și rezultatul ei; procesul medical, fiziologic sau psihologic prin care un organism este adus într-o stare de epuizare, slăbiciune profundă ori pierdere a energiei vitale; surmenaj fizic sau nervos provocat de factori patologici, stres ori efort suprasolicitant.
• astenizat — Care a fost adus în stare de astenie; slăbit, epuizat, extenuat sau lipsit de energie fizică și psihică în urma oboselii cronice, a stresului prelungit sau a unei boli.
• astenologie — Ramură teoretică sau studiu medical specializat care se ocupă cu cercetarea detaliată, clasificarea și tratarea tuturor formelor de astenie, slăbiciune organică și epuizare fizică ori psihică; investighează cauzele metabolice, endocrine sau neurologice care determină prăbușirea barierelor energetice ale corpului uman.
• astenomanie — Tulburare psihică sau preocupare obsesivă rară caracterizată prin simularea, exagerarea voită ori focalizarea bolnăvicioasă a unei persoane asupra stărilor de slăbiciune, oboseală și astenie, folosită adesea ca mecanism inconștient sau conștient pentru a obține atenție, simpatie ori avantaje sociale.
• astenonevrotic — Care aparține sau este caracterizat prin astenonevroză; stare clinică ce îmbină simptomele asteniei profunde (oboseală fizică și musculară) cu cele ale unei nevroze (iritabilitate, anxietate, labilitate emoțională și tulburări de somn); ca substantiv, desemnează un pacient care suferă de această afecțiune neuropsihică.