#atârnat

• agățat — Care se află în stare de suspendare, fiind prins sau fixat de un cui, cârlig ori alt suport pentru a atârna; material textil sau obiect care s-a prins accidental într-un element ascuțit și prezintă fire trase ori rupturi; în sens familiar sau argotic, descrie o persoană care a fost abordată cu succes într-un context romantic ori un obiect obținut ușor sau prin mijloace dubioase.
• aninat — Care a fost suspendat, fixat sau agățat de un suport aflat la înălțime, astfel încât să atârne liber; prins ușor într-un cârlig, cui sau ramură. În sens figurat și literar, descrie o stare psihologică sau emoțională, făcând referire la speranțe, gânduri ori dorințe intime care sunt strâns legate sau dependente de o anumită idee, persoană sau promisiune protectoare.
• atăgârțat — Fixat, prins, agățat sau suspendat într-un cui, cârlig ori ramură; aflat în stare de atârnare. Ca participiu și adjectiv regional, termenul descrie un obiect decorativ, o unealtă sau o traistă care a fost plasată într-un punct de susținere dintr-o gospodărie tradițională rurală, fiind specific graiurilor arhaice montane ori păstorești.
• atânt — Variantă fonetică regională extrem de rară, populară sau trunchiată a adjectivului și participiului „atârnat” sau „ațâțat” (în funcție de arealul dialectal specific). În graiurile de tip arhaic din anumite micro-comunități pastorale, termenul descrie starea unui obiect suspendat rudimentar, lăsat să atârne ori, în mod complet distinct, un spirit agitat, incitat sau provocat în cursul unei dispute locale.
• atârnăței — Forma de plural a substantivului masculin diminutival 'atârnățel'. În limbajul popular, pastoral sau regional, termenul descrie obiecte de dimensiuni mici care atârnă sau pendulează (cum ar fi franjurile mici, ciucurașii unei traiste sau elemente decorative ale portului popular). De asemenea, în etno-botanică, desemnează inflorescențele lungi și subțiri ale unor plante sau varietăți de ciuperci parazite care cresc suspendate pe scoarța copacilor.
• atârnățel — Formă diminutivală singulară pentru un obiect care atârnă, pendulează sau stă suspendat în mod lejer; mic ciucure, pandantiv rudimentar sau ornament textil de mici dimensiuni. În mediul rural arhaic, cuvântul descria o mică prelungire flexibilă a unui ham, a unei plase de pescuit sau, în sens botanic, codița subțire și suspendată a unui fruct mic ori a unei ciuperci de copac.
• atârnătoare — Forma de feminin singular sau plural pentru adjectivul 'atârnător'; care atârnă, pendulează sau este conceput pentru a fi suspendat. Ca substantiv feminin, termenul desemnează un obiect auxiliar de uz casnic sau decorativ (un lanț, o sfoară, un suport) folosit pentru a prinde și a menține ceva în stare suspendată, sau o plantă decorativă ale cărei tulpini și flori se dezvoltă curgând în jos din ghivece speciale.
• atârnător — Care atârnă, pendulează sau stă suspendat de un punct aflat deasupra; aflat în poziție verticală liberă fără sprijin la bază. Ca substantiv masculin, în sens tehnic vechi sau regional, desemnează o greutate legată la un fir pentru a măsura verticalitatea (fir cu plumb) ori un element de prindere, iar în sens peiorativ social descrie o persoană parazită, un profitor care trăiește pe seama altora.
• atârnătoriu — Variantă fonetică învechită, regională sau populară a adjectivului „atârnător”; care stă suspendat, pendulează în mod liber sau tinde să se lase în jos sub propria greutate. Acest format neologic arhaic era utilizat în manuscrisele administrative sau științifice din secolul al XIX-lea și în graiurile locale pentru a descrie elemente arhitecturale suspendate ori stări de subordonare politică.
• atârnătură — Obiect, bucată de material sau element rezidual care atârnă undeva într-un mod neregulat, neglijent sau inestetic; excrescență sau bucată desprinsă parțial dintr-un ansamblu (o zdreanță dintr-o haină, o creangă ruptă, un cablu lăsat liber). În anumite contexte regionale sau argotice, termenul poate descrie o adăugire inutilă, o povară sau o persoană dependentă care se agață de alții.