#autogen

• anautogen — Despre insecte hematofage (în special femelele de țânțari): care nu poate produce sau matura ouăle în mod structural fără a consuma în prealabil o masă de sânge bogată în proteine. Acest mecanism biologic obligatoriu condiționează reproducerea și supraviețuirea speciei, sângele oferind nutrienții structurali necesari procesului de vitelogeneză.
• auto-generat — Care este produs, creat sau declanșat în mod automat de către propriul sistem, organism sau mecanism, fără a fi nevoie de un stimul ori o intervenție manuală din exterior. Termenul compus scris cu cratimă 'auto-generat' este utilizat masiv în programare software (pentru coduri sau fișiere create de servere) și în neuropsihologie (pentru stări induse de creier), fiind absent ca intrare separată în corpul principal dexonline.
• autodocumenta — A strânge singur documente, date și informații veridice despre o problemă, un subiect sau un domeniu de studiu cu scopul de a-și fundamenta cunoștințele ori o lucrare scrisă; a folosi un sistem software sau un cod capabil să își genereze propria documentație tehnică de funcționare în mod automat.
• autodocumentare — Acțiunea de a se autodocumenta și rezultatul ei; proces individual și autonom de strângere a materialelor, datelor și dovezilor bibliografice pentru clarificarea unui subiect, sau funcție avansată a unui sistem informatic de a-și genera singur ghidurile tehnice de utilizare.
• autogen — Care se produce, se generează sau se dezvoltă de la sine, fără intervenția unui agent exterior; independent în structura sa de origine. În metalurgie și tehnică, termenul desemnează un procedeu industrial de sudare sau tăiere a metalelor prin topire locală cu flacără oxiacetilenică sau arc electric, utilizat adesea ca substantiv („aparat autogen”). În psihologie, definește tehnici de relaxare neuromusculară ghidate din interior.
• autogenera — A se produce, a se crea sau a se reproduce de la sine, printr-un mecanism intern, automat sau algoritmic, fără a necesita o intervenție manuală sau un stimul declanșator din exterior. În informatică, se referă în special la procesul prin care un sistem software creează cod, documente, chei de criptare sau baze de date în mod dinamic, pe baza unor reguli sau șabloane predefinite.
• autogenerare — Acțiunea de a se autogenera și rezultatul ei; procesul automat de creare, configurare sau reproducere a unui element structural de către sistemul din care face parte, fără aport extern. În contextul dezvoltării software modern, reprezintă o tehnică esențială utilizată pentru optimizarea fluxurilor de lucru, eliminarea sarcinilor repetitive și crearea de medii virtuale sau conținut digital dinamic.
• autogenetic — Care aparține sau se referă la autogeneză; care provine, se dezvoltă sau se generează din interiorul aceluiași organism ori sistem, fără o influență directă din mediul exterior sau de la alt individ. În sens molecular, termenul descrie procesele biologice autoreglate sau structurile celulare care se modifică ori se replică pe baza propriului lor cod ereditar constitutiv.
• autogeneză — Teorie biologică și filozofică idealistă conform căreia evoluția organismelor vii și apariția de noi specii se explică exclusiv prin acțiunea unor factori interni, mistici sau impulsuri vitale intriseci, negând rolul selecției naturale și al mediului exterior. În sens strict biochimic, termenul poate descrie și generarea spontană sau formarea automată a unor structuri organice din elemente preexistente în interiorul aceluiași mediu celular.
• autogenie — Teorie sau fenomen biologic ce susține generarea spontană a vieții sau dezvoltarea organismelor vii exclusiv prin forțe, tendințe ori mecanisme pur interne, independent de influențele mediului înconjurător. În terminologia medicală și microbiologică veche, conceptul făcea referire la apariția unei afecțiuni sau a unei culturi bacteriene direct în interiorul țesuturilor gazdei, fără un aport patogen extern vizibil.
• autogenotipic — Care se referă la genotipul propriu al unui singur organism sau este determinat exclusiv de acesta; independent de variațiile genetice externe sau de încrucișările cu alte linii genetice. În genetica teoretică, termenul descrie caracteristicile, mutațiile sau procesele de replicare care sunt guvernate strict de constituția ereditară intrinsecă a individului respectiv, fără influențe alogene.
• autogonie — Teorie sau fenomen biologic ce susține generarea spontană a vieții sau dezvoltarea organismelor vii exclusiv prin forțe, tendințe ori mecanisme pur interne, independent de influențele mediului înconjurător. În terminologia medicală și microbiologică veche, conceptul făcea referire la apariția unei afecțiuni sau a unei culturi bacteriene direct în interiorul țesuturilor gazdei, fără un aport patogen extern vizibil.
• autorelaxare — Acțiunea de a se relaxa singur și rezultatul ei; metodă sau tehnică psihofizică prin care o persoană reușește să își reducă în mod conștient și voluntar tensiunea musculară, stresul mental și anxietatea, fără asistență terapeutică ghidată. Se bazează pe exerciții de respirație controlată, vizualizare pozitivă sau tehnici autogene pentru a induce o stare de calm și echilibru interior.
• autovaccin — Preparat biologic imunizant (vaccin) recoltat și fabricat special pentru un anumit pacient dintr-o tulpină microbiană (bacterii sau virusuri) izolată direct din propriul său focar de infecție cronică sau recidivantă; acest ser personalizat stimulează în mod țintit sistemul imunitar al organismului pentru a combate agenții patogeni rezistenți la tratamentele antibiotice convenționale.
• autovaccina — A supune sau a se supune unui tratament imunologic bazat pe injectarea unui autovaccin; a vaccina un bolnav folosind culturi microbiene obținute din propriul său organism pentru a genera o rezistență biologică specifică împotriva unei infecții rezistente.
• autovaccinare — Acțiunea de a se autovaccina și rezultatul ei; metodă terapeutică bazată pe utilizarea autovaccinurilor, constând în inocularea periodică și controlată a unei suspensii microbiene recoltate și preparate direct din focarul infecțios al aceluiași bolnav, cu scopul de a stimula producția de anticorpi specifici și de a eradica o patologie cronică persistentă.
• autovaccinat — Care a fost supus procesului de autovaccinare; organism, pacient sau țesut biologic imunizat în mod specific prin introducerea unui autovaccin preparat din propriile sale tulpini patogene.
• autovaccinoterapie — Metodă terapeutică complexă ce constă în tratarea unei boli infecțioase cronice sau recidivante prin administrarea repetată și controlată a unui autovaccin preparat special din germenii patogeni izolați de la bolnavul respectiv; această abordare clinică personalizează răspunsul imunologic al organismului în combaterea infecțiilor bacteriene rebele la antibiotice.