#autoguverna

• anarchism — Variantă grafică neologică sau etimologică pentru cuvântul anarhism; doctrină politică și filozofică bazată pe respingerea totală a oricărei forme de autoritate instituționalizată, ierarhie forțată și control statal. Susține organizarea societății exclusiv prin asocieri libere, voluntare, cooperare reciprocă și autoguvernare, considerând că statul și structurile sale coercitive sunt opresive și inutile pentru libertatea individuală și colectivă.
• anarhism — Doctrină politică și filozofică bazată pe respingerea totală a oricărei forme de autoritate instituționalizată, ierarhie forțată și control statal. Această teorie susține organizarea societății exclusiv prin asocieri liber consimțite, voluntare, cooperare reciprocă, ajutor reciproc și autoguvernare descentralizată, considerând că statul și structurile sale juridice coercitive sunt opresive, corupte și inutile pentru libertatea individuală și colectivă.
• autoadministra — A-și administra singur un medicament, o substanță sau un tratament medical, fără intervenția sau supravegherea directă a unui cadru medical; de asemenea, a se conduce, a se gospodări sau a se guverna singur, prin forțe proprii și resurse interne, de către o colectivitate, o instituție sau o entitate teritorială independentă.
• autoadministrare — Acțiunea de a se autoadministra sau rezultatul ei; gestionare autonomă a propriilor afaceri, resurse sau structuri de către o instituție ori comunitate, independent de o autoritate superioară; de asemenea, actul de a-și introduce singur în organism un medicament sau o substanță terapeutică.
• autoadministrație — Formă de organizare sau conducere autonomă în cadrul căreia o colectivitate, o instituție publică ori o asociație își administrează treburile, resursele logistice și financiare în mod independent, prin organe de conducere alese din rândul propriilor membri; variantă sinonimică rară pentru termenul 'autoadministrare' sau 'autoguvernare'.
• autodem — Termen sociologic și politologic rar ce desemnează o comunitate, o populație sau o facțiune a unui popor care se autoguvernează, se organizează autonom ori își stabilește singură structurile democratice și regulile interne de conviețuire, fără impuneri executive sau legislative din partea unui nucleu statal central.
• autoguverna — A se conduce, a se administra sau a se guverna singur în mod autonom, prin intermediul propriilor legi, instituții și decizii interne, fără a fi supus unui control administrativ extern sau unei dominații politice străine. Se aplică popoarelor, statelor suverane, regiunilor autonome sau micro-comunităților care își exercită deplin autodeterminarea.
• autoguvernare — Acțiunea de a se autoguverna și rezultatul ei; formă de organizare politică și administrativă prin care o colectivitate sau o țară își exercită autoritatea supremă asupra propriilor afecțiuni, adoptând legi și regulamente fără imixtiunea unui sistem de conducere din exterior. Constituie pilonul central al mișcărilor de autonomie regională și autodeterminare națională.
• autoguvernat — Care se conduce, se guvernează sau se administrează singur; care a dobândit și își menține un statut de autonomie politică și legislativă, funcționând prin propriile instituții executive fără subordonare directă față de o entitate externă centralizată.
• autonom — Care se guvernează sau se conduce singur, beneficiind de independență administrativă, juridică sau decizională în cadrul unui sistem de reguli proprii; care nu depinde de o autoritate exterioară pentru a-și exercita funcțiile. În filozofie, descrie un subiect capabil de autoreglare morală și libertate de voință, în timp ce în inginerie și tehnologie desemnează sisteme mecatronice sau software capabile să opereze independent fără intervenție umană directă.
• autonomie — Dreptul sau capacitatea unei comunități, a unei regiuni sau a unui individ de a se administra, de a se guverna singur și de a adopta decizii independente în limitele unui cadru juridic ori moral stabilit; starea de independență structurală a unei entități în raport cu o autoritate centrală. În filozofie și etică, reprezintă libertatea deplină a voinței umane de a-și impune propriile legi morale, acționând pe baza rațiunii practice fără constrângeri exterioare heteronome.