#autoritate

• Abesalom — Nume propriu masculin de origine ebraică (Avșalom, semnificând 'tatăl păcii'), purtat de al treilea fiu al regelui David, renumit pentru frumusețea sa fizică excepțională, părul său extrem de lung și sfârșitul său tragic (prins cu părul în ramurile unui stejar în timpul unei revolte împotriva tatălui său). În semiologia psihanalitică timpurie și în psihopatologia metaforică, numele a fost utilizat ocazional pentru a descrie conflictele parentale nerezolvate, mândria narcisică distructivă sau complexul de rebeliune violentă împotriva autorității paterne.
• abuz — Depășirea deliberată sau sistematică a limitelor legale, morale ori sociale în exercitarea unei funcții, a unei puteri sau a unui drept, având ca efect vătămarea, exploatarea sau prejudicierea unei alte entități. Reprezintă o deturnare a autorității de la scopul său legitim, transformând o prerogativă legală ori o poziție de forță într-un instrument de opresiune sau beneficiu injust.
• adjudecatoare — Femeie care deține rolul oficial de a atribui un bun, un premiu sau un contract în cadrul unei licitații ori competiții; ca adjectiv, descrie o entitate, o comisie sau o autoritate feminină ori neutră (precum o instituție publică) care are competența legală și structurală de a efectua o adjudecare.
• antișerif — Personaj, lider sau entitate dintr-un text literar, cinematografic ori dintr-un context social care se opune autorității oficiale, legii sau figurii tradiționale a șerifului. Adesea folosit în analize culturale ale genului western sau în descrieri sociologice, termenul desemnează o figură rebelă, un anti-erou sau un conducător neconvențional care își impune propriile reguli în contrast cu ordinea legală instituită.
• ascendent — Care urcă, se ridică sau se dezvoltă în sus; evolutiv, crescător. Ca substantiv masculin, reprezintă o rudă în linie dreaptă dintr-o generație anterioară (părinte, bunic, străbunic); în astronomie și astrologie, reprezintă punctul eclipticii care se ridică deasupra orizontului răsăritean în momentul exact al unui eveniment sau al nașterii cuiva. În sens figurat, denotă o influență morală dominantă, o autoritate sau o superioritate exercitată asupra cuiva.
• ascendență — Legătură de rudenie de sângere care unește o persoană cu strămoșii săi (părinți, bunici, străbunici); totalitatea generațiilor anterioare dintr-o familie. În sens figurat sau intelectual, reprezintă o influență morală, politică, culturală ori spirituală covârșitoare pe care cineva o exercită asupra unei persoane sau a unui grup. În astronomie și astrologie, indică starea sau poziția punctului zodiacal aflat în ascensiune la orizont.
• autocratoric — Care aparține autocratorului, privitor la calitatea sau prerogativele de autocrator; caracterizat prin trăsăturile specifice conducerii imperiale bizantine ori țariste, manifestând o autoritate absolută, solemnă și centralizată la cel mai înalt nivel structural.
• autoerija — A se autoproclama, a se institui sau a se transforma singur, pe cont propriu și fără o justificare legală ori morală oficială, într-o instanță de control, arbitru, judecător sau apărător al unei cauze în fața opiniei publice.
• autoerijare — Acțiunea de a se autoerija și rezultatul ei; actul public sau intenția prin care o persoană ori un grup își asumă în mod neautorizat și abuziv un anumit rol de conducere, autoritate morală, arbitru sau apărător al unei cauze, fără o legitimare oficială.
• autoritate — Dreptul, puterea sau facultatea legală de a comanda, de a guverna, de a emite acte obligatorii și de a impune ascultare într-un cadru social, politic sau administrativ. În sens larg, reprezintă prestigiul, influența legitimă ori recunoașterea morală și intelectuală de care se bucură o persoană, o instituție sau o doctrină datorită competenței, valorii sau poziției sale ierarhice.