#betulaceae

• alnobetula — Denumire specifică și epitet taxonomic utilizat în botanică pentru a desemna arinul verde (Alnus alnobetula), un arbust montan și subalpin extrem de rezistent, cu tulpini ramificate și flexibile. Această entitate biologică servește ca indicator ecologic pentru zonele reci, lunci pietroase și versanți abrupți expuși avalanșelor, având capacitatea unică de fixare a azotului în sol prin simbioză bacteriană.
• Alnus — Gen taxonomic de arbori și arbuști foioși din familia Betulaceae, cunoscuți popular sub denumirea de arini. Caracterizat prin rădăcini cu nodozități simbiotice capabile să fixeze azotul atmosferic și prin fructe lemnoase asemănătoare unor conuri mici, genul cuprinde numeroase specii răspândite în zonele temperate și subarctice.
• Alnus glutinosa — Denumirea științifică a arinului negru (sau ariniș), o specie de arbore foios din familia Betulaceae, nativă în aproape toată Europa, Asia de Vest și nordul Africii. Acest arbore structural se dezvoltă optim în soluri excesiv de umede, mlaștini și de-a lungul cursurilor de apă, având proprietatea ecologică de a fixa azotul atmosferic în sol prin simbioză bacteriană radiculară și frunze de un verde închis, lipicioase în tinerețe.
• Alnus incana — Denumirea științifică a arinului alb (sau anin muntos), un arbore sau arbust din familia Betulaceae, răspândit în regiunile reci și muntoase ale Europei, Asiei și Americii de Nord. Spre deosebire de ruda sa apropiată, această specie are frunze mate, cenușii pe partea inferioară și o scoarță netedă, de culoare gri deschis, fiind excelent adaptată pentru colonizarea rapidă a solurilor degradate sau a pietrișurilor montane.
• Alnus viridis — Denumirea științifică a arinului verde, o specie de arbust peren din familia Betulaceae, adaptat la climatele reci și zonele montane sau subarctice; joacă un rol ecologic structural crucial în stabilizarea solurilor abrupte, prevenirea eroziunii și fixarea azotului atmosferic prin intermediul simbiozelor radiculare.
• alun — Arbust foios indigen din familia Betulaceae (Corylus avellana), înalt de până la 5-6 metri, cu tulpini ramificate de la bază, frunze subrotunde, dințate și flori unisexuate (amenți masculi și flori femele reduse); produce fructe comestibile de tip achenă (alune), globuloase sau ovoide, învelite parțial într-uniciul foliar franjurat.
• alun-turcesc — Specie de arbore mare, foios, din familia Betulaceae (Corylus colurna), originară din sud-estul Europei și Asia Mică; spre deosebire de alunul comun, crește sub formă de arbore cu trunchi drept și coroană piramidală, atingând înălțimi de până la 20-25 de metri, având o scoarță plutană, ritidom fisurat și fructe grupate, învelite într-un involucru profund divizat, cu lobi fimbriați și recurbate.
• alună-turcească — Fructul alunului turcesc (Corylus colurna); o nuculă sau achenă comestibilă, globuloasă și ușor turtită, cu coaja lemnoasă extrem de groasă și tare, protejată de un înveliș (involucru) cărnos, profund franjurat și strâns lipit, recunoscută pentru aroma sa intensă de nucă.
• alunet — Pădure mică, crâng sau plantație compactă formată exclusiv ori predominant din tufe de alun (Corylus avellana); loc pe un versant muntos sau deluros unde cresc din abundență acești arbuști fructiferi.
• arin — Denumire populară pentru arin (Alnus); arbore sau arbust din familia betulaceelor, cu scoarța brun-cenușie, frunze ovale dințate și flori grupate în amenți, care crește în locuri umede, de-a lungul cursurilor de apă și în zăvoaie. Lemnul său este foarte rezistent la apă, fiind utilizat istoric în construcții hidrotehnice, tâmplărie și la fabricarea cărbunelui de desen.