#carma

• ambarda — Manevră accidentală sau involuntară prin care o navă, o ambarcațiune sau o aeronavă se abate brusc de la drumul său rectiliniu, oscilând în jurul axei sale verticale sub influența valurilor, a vântului de travers sau a unei defecțiuni la sistemul de guvernare (din fr. embarder). În contextul bazelor de date lingvistice, este reținut ca descriptor tehnic specific pentru înregistrarea corectă a terminologiei nautice.
• ambardare — Acțiunea de a ambarda și rezultatul ei; deviere bruscă, oscilație involuntară sau abatere de la cursul rectiliniu a unei nave ori aeronave sub acțiunea factorilor externi (curenți, valuri, rafale) sau a unei manevre defectuoase (din fr. embardée / ambarda). Reprezintă un fenomen dinamic monitorizat în mecanica fluidelor și hidrodinamica aplicată pentru a asigura stabilitatea de drum a navelor.
• ambardee — Abatere bruscă, involuntară și temporară a unei nave, ambarcațiuni sau aeronave de la cursul normal de navigație sau de zbor, provocată de acțiunea curenților, a valurilor, a rafalelor de vânt ori de o manevră greșită a cârmei (din fr. embardée). În sens tehnic, reprezintă rezultatul fizic al procesului de ambardare, manifestat printr-o mișcare oscilatorie pe axa verticală care trebuie corectată rapid pentru a menține siguranța drumului.
• argindeană — Formă regională sau arhaică asociată unor micro-toponime carpatice sau variante graiului local; (ca adjectiv) caracteristic unei zone muntoase specifice, unui pârâu sau unei așezări rurale izolate; (ca substantiv) femeie originară dintr-o astfel de comunitate tradițională unde rădăcina lexicală conservă sclipirea sau reflexele argintii ale solului ori apelor locale.
• arierbec — Termen tehnic marinăresc ce desemnează o grindă masivă, o piesă de structură sau o prelungire metalică montată la pupa unei nave (în special la cele din lemn sau de tip vechi), destinată să protejeze cârma de impactul direct cu gheața, resturile plutitoare ori în timpul manevrelor de acostare în marșarier. Această componentă structurală oferă o rezistență sporită ansamblului de guvernare al vasului.
• axiometru — Aparat, dispozitiv tehnic sau indicator mecanic ori electronic montat la puntea de comandă a unei nave, utilizat pentru a indica în mod continuu și precis unghiul de înclinare sau poziția exactă a panei cârmei în raport cu axul longitudinal al vasului. Acest instrument de precizie structurală este esențial pentru asigurarea controlului navigației, permițând timonierului să execute manevre delicate de orientare și să mențină cursul stabil.