#citologie

• amitoză — Formă de diviziune celulară directă care se realizează prin scindarea simplă, prin strangulare sau fragmentare, a nucleului și a citoplasmei, fără individualizarea cromozomilor și fără formarea aparatului mitotic (fusul de diviziune). Acest mecanism structural fiziologic este considerat o modalitate rudimentară de multiplicare, fiind specific unor celule îmbătrânite, specializate sau patologice la organismele superioare, precum și multor organisme unicelulare inferioare.
• amoebiform — Care are formă sau aspect de amoebă; caracterizat printr-o structură geometrică neregulată, asimetrică și variabilă în timp, dotată cu prelungiri citoplasmatice flexibile. În biologie, termenul descrie starea morfologică a unor celule libere sau a unor microorganisme care își modifică constant conturul exterior pentru deplasare ori fagocitoză.
• anafază — A treia etapă consecutivă a procesului de diviziune celulară (mitoză sau meioză), caracterizată structural prin separarea bruscă și migrarea simultană a cromatidelor surori sau a cromozomilor omologi către polii opuși ai celulei. Acest fenomen mecanic și biologic, coordonat de contracția filamentelor fusului de diviziune, garantează distribuirea perfect egală și exactă a materialului genetic dublat către cele două viitoare celule fiice.
• androcit — Celulă sexuală tânără masculină imatură (cunoscută și sub numele de spermatidă) rezultată în urma procesului de meioză din spermatocitele de ordinul doi. În contextul spermatogenezei structurale, androcitul urmează o fază complexă de diferențiere și metamorfoză celulară (spermiogeneză), transformându-se final într-un spermatozoid matur capabil de procreare.
• androplasmă — Componentă citoplasmatică specifică sau plasmă germinală masculină conținută în interiorul gameților masculi (spermatozoizi sau celule spermatice), care joacă un rol structural esențial în timpul procesului de fertilizare, interacționând cu ginoplasmeta (citoplasma feminină) pentru a asigura activarea metabolică timpurie a oului fecundat.
• anuclear — Care nu are legătură cu un nucleu celular sau care se situează în afara structurilor nucleare; termen utilizat în biologia moleculară pentru a descrie fenomene, procese biochimice ori componente citoplasmatice care se desfășoară independent de controlul direct sau de prezența fizică a nucleului.
• anucleată — Forma de feminin a adjectivului anucleat; descrie o structură celulară, o hematie adultă sau o formațiune biologică vie care nu posedă nucleu celular, fiind optimizată structural pentru îndeplinirea unor funcții fiziologice specifice în organism, precum transportul gazelor respiratorii.
• arhiplasmă — Termen citologic istoric propus de biologul Theodor Boveri pentru a desemna substanța diferențiată a citoplasmei care înconjoară centrosomul și din care se formează firele fusului de diviziune celulară (aparatul acromatic). Deși biologia moleculară modernă folosește concepte rafinate precum matrice pericentriolară sau microtubuli, termenul rămâne important în istoria microscopiei pentru descrierea structurilor dinamice celulare primordiale.
• artioploid — Organism sau celulă poliploidă care posedă un număr par de seturi cromozomiale complete (de exemplu, tetraploid, hexaploid, octaploid); privitor la această condiție numerică a genomului. În genetica vegetală și evolutivă, această structură asigură o stabilitate meiotică sporită în comparație cu formele perisoploide (impare), permițând o fertilitate normală și o segregare genetică regulată.
• astrocentru — Zonă centrală, adesea lipsită de granule, a centrozomului (centrul celular), situată în imediata apropiere a nucleului unei celule eucariote în timpul diviziunii celulare. Acest micro-domeniu structural înconjoară centriolii și servește drept punct focal de organizare pentru microtubulii aparatului mitotic, coordonând formarea fusului de diviziune și migrarea corectă a cromozomilor.
• autofagocitoză — Proces celular de înglobare și digerare a propriilor elemente structurale sau citoplasmatice (cum ar fi mitocondriile sau reticulul endoplasmic) în interiorul unor vacuole autofagice speciale. Deși adesea utilizat ca sinonim pentru autofagie, termenul subliniază componenta mecanică și morfologică de invaginare, sechestrare și endocitoză internă a materialului celular de către membranele interne.
• auxocit — Celulă germinală animală sau vegetală aflată în stadiul de creștere și dezvoltare intensă înainte de a intra în procesul de diviziune meiotică; termen general ce include spermatocitele și ovocitele primare în timpul fazei de creștere meiotice.
• axonemă — Structură internă fundamentală, formată dintr-un complex organizat de microtubuli cilindrici, care constituie axul central și scheletul motor al cililor și flagelilor la celulele eucariote. Configurația structurală clasică urmează modelul geometric de tip '9+2', compus din nouă dublete de microtubuli periferici dispuse simetric în jurul unei perechi centrale, interconectate prin punți delicate de dineină și nexină care facilitează mișcarea oscilatorie sau ondulatorie propulsivă.