#citologie

• acariot — Care este lipsit de nucleu celular individualizat și structurat sau care nu posedă o membrană nucleară care să delimiteze materialul genetic. Ca substantiv, termenul desemnează o celulă anucleată (cum sunt eritrocitele mature ale mamiferelor) sau o entitate biologică primitivă (precum virusurile) care nu are o structură celulară completă sau un aparat nuclear propriu-zis.
• acromatofil — Care nu manifestă afinitate pentru coloranții histologici sau biologici standard, rămânând incolor ori fixând foarte greu pigmenții în timpul tehnicilor de laborator. Termenul descrie structuri celulare, țesuturi sau microorganisme care prezintă o rezistență naturală la colorarea histochimică uzuală.
• acromatofilie — Proprietate sau caracteristică a unor celule, țesuturi ori structuri anatomice microscopice de a fi acromatofile, manifestând o rezistență totală sau o lipsă completă de afinitate față de coloranții biologici uzuali. În tehnicile de laborator, această condiție biochimică structurală împiedică fixarea pigmenților, lăsând probele incolore în urma expunerii la reactivi.
• acromocentru — Structură nucleară microscopică formată prin fuziunea sau agregarea regiunilor heterocromatice pericentromerice (centromeri) ale mai multor cromozomi în timpul interfazei celulare. Această formațiune structurală densă, observată frecvent la nivelul glandelor salivare ale unor insecte (cum ar fi cromozomii politeni de la Drosophila), apare sub microscop ca o masă centrală intens colorabilă, din care iradiază brațele cromozomiale eucromatice lipsite de activitate transcripțională directă în acea zonă.
• acroplastic — Care se referă la acroplast sau care este asociat cu formarea și dezvoltarea complexului acrozomial (acrozomul) în timpul procesului de spermiogeneză (maturarea celulelor sexuale masculine). Acest fenomen structural celular descrie elementele veziculare derivative din aparatul Golgi care migrează spre extremitatea anterioară a nucleului spermatidei, organizând calota capului spermatozoidului, esențială pentru penetrarea membranei ovulului în momentul fecundației.
• acrozom — Formație celulară veziculară, asemănătoare unui lizozom specializat, situată ca o calotă sau un înveliș protector în porțiunea anterioară a nucleului capului spermatozoidului. Această organită structurală, derivată din aparatul Golgi în timpul spermiogenezei, conține o cantitate mare de enzime hidrolitice puternice (cum ar fi hialuronidaza și acrozina) destinate dizolvării zonelor protectoare externe ale ovulului (zona pellucida) pentru a permite penetrarea și fecundația biologică.
• adelfotaxie — Fenomen biologic sau citologic constând în atracția reciprocă, mișcarea direcționată și tendința de aliniere ori grupare structurală a celulelor sau organismelor unicelulare de aceeași specie ori cu caracteristici genetice similare. Acest mecanism celular joacă un rol important în fazele incipiente de organizare a coloniilor bacteriene ori în procesele de morfogeneză tisulară.
• adenogramă — Rezultatul scris, reprezentarea grafică sau interpretarea microscopică cantitativă și calitativă a celulelor obținute prin puncția aspirativă a unui ganglion limfatic ori a unei glande. Această investigație structurală de laborator (cunoscută și ca limfadenogramă) stabilește raportul procentual dintre diferitele tipuri celulare (limfocite, neurofile, histiocite) pentru a diferenția o reacție inflamatorie de o proliferare malignă.
• agamocit — Celulă reproducătoare asexuată sau spor specializat care se dezvoltă în mod direct, fără fuziune prealabilă cu o altă celulă, dând naștere unui nou individ complet. Din punct de vedere structural, agameții produși de organismele inferioare poartă această denumire în fazele citologice în care nu prezintă nicio diferențiere sexuală sau potențial gametic complementar.
• agenozom — Organit celular sau structură subcelulară cu rol specific în procesele de replicare ori diviziune, descrisă uneori în literatura biologică specializată în legătură cu absența sau modificarea materialului genetic activ. Reprezintă o entitate structurală discretă utilizată pentru a explica mecanisme particulare de diferențiere celulară sau anomalii cromozomiale induse experimental.
• airozom — Termen științific și citologic de nișă extrem de rar, utilizat pentru a descrie o structură veziculară intracelulară ipotetică sau modificată, bogată în enzime sau componente aerobe, implicată în mecanismele microscopice de transport, respirație celulară sau adaptare metabolică în medii hiper-oxigenate. Conceptul este investigat în studiile de morfologie celulară comparată pentru a înțelege compartmentalizarea proceselor biochimice la nivelul organitelor citoplasmatice avansate.
• aloplasmă — Partea diferențiată a citoplasmei unei celule care s-a modificat structural pentru a îndeplini funcții mecanice sau fiziologice speciale (cum ar fi miofibrilele în celulele musculare, neurofibrilele în neuroni sau cilii vibratili), spre deosebire de protoplasma fundamentală (trofoplasmă) responsabilă de metabolismul de bază.
• alosindeză — Fenomen citogenetic sau proces structural care constă în împerecherea (sinapsa) în timpul meiozei a unor cromozomi neomologi, proveniți de la genitori sau specii diferite, în cadrul unui organism hibrid sau alopoliploid. Acest tip de asociere cromozomială atipică diferă structural de autosindeză și joacă un rol esențial în analiza reconfigurării genomice și a gradului de rudenie filogenetică dintre taxoni.
• alosom — Cromozom sexual sau heterocromozom care diferă structural, ca dimensiune, formă și comportament genetic, de cromozomii somatici obișnuiți (autozomi). Acest tip de element cromozomial (cum ar fi cromozomii X și Y la mamifere) joacă rolul central în determinarea genetică a sexului unui individ și în transmiterea caracterelor ereditare legate de sex.
• alozigot — Organism sau celulă diploidă (zigot) în care cele două alele ale unui anumit locus genic provin de la strămoși complet independenți și diferiți, neavând o origine comună recentă (sunt identice ca stare, dar nu prin descendență). Acest mecanism structural se opune conceptului de autozigot, fiind un indicator de bază al variabilității genetice și al absenței consangvinizării într-o populație.
• alozom — Cromozom sexual sau heterocromozom care diferă structural, ca dimensiune, formă și comportament genetic, de cromozomii somatici obișnuiți (autozomi). Acest tip de element cromozomial (cum ar fi cromozomii X și Y la mamifere) joacă rolul central în determinarea genetică a sexului unui individ și în transmiterea caracterelor ereditare legate de sex.
• amficarion — Nucleu celular hibrid, diploid, format structural în urma procesului de amfimixie prin fuziunea completă a două pronuclee (masculin și feminin) în timpul fecundației oului. Acest nucleu zygotic conține setul complet de cromozomi proveniți de la ambii părinți, asigurând combinarea și transmiterea materialului genetic ereditar la noile generații.
• amfiplasmă — Formațiune citoplasmică hibridă sau masă protoplasmatică unificată, formată structural în etapele timpurii ale procesului de amfimixie prin contopirea completă a citoplasmei celor doi gameți (masculin și feminin). Acest stadiu precede fuziunea nucleară propriu-zisă (cariogamia) și asigură rearanjarea organitelor celulare în interiorul noului zigot în curs de dezvoltare.
• amiboid — Care se aseamănă cu o amibă ca formă, structură sau comportament motor; termen folosit în special pentru a descrie celulele sau microorganismele lipsite de perete rigid, capabile să își schimbe constant profilul citoplasmatic și să se deplaseze prin intermediul pseudopodelor.
• amitotic — Care se referă la amitoză sau se realizează prin amitoză; care ține de diviziunea celulară directă, caracterizată prin scindarea simplă a nucleului și a citoplasmei fără individualizarea cromozomilor și fără formarea aparatului mitotic (fusul de diviziune). Acest mecanism structural fiziologic este specific unor celule specializate, îmbătrânite, patologice sau organismelor unicelulare inferioare.