#conjugare

• atribui — A acorda, a conferi sau a repartiza un drept, o funcție, o sarcină sau o proprietate printr-un act oficial ori pe baza unei decizii; a considera că un text, o operă, o acțiune sau o calitate aparține unei anumite persoane ori entități (a imputa, a asocia). Acest proces structural stabilește legătura directă de proprietate, paternitate spirituală sau responsabilitate între un subiect administrativ și un obiect determinat.
• atrista — A provoca cuiva o stare de tristețe, amărăciune sau melancolie, distrugându-i buna dispoziție ori optimismul; (la forma reflexivă) a deveni trist, a se mâhni sau a se amărî din cauza unei vești negative, a unei dezamăgiri ori a unui eșec. Acest proces psihologic și structural afectează echilibrul emoțional al unui individ în raport cu factorii de stres din mediul înconjurător.
• atrofia — A suferi o diminuare a volumului, a greutății și a capacității funcționale a unui organ, țesut sau a întregului corp, din cauza malnutriției, a lipsei de activitate prelungite ori a îmbătrânirii; (la sens figurat) a se diminua, a slăbi, a-și pierde vigoarea, intensitatea sau valoarea structurală inițială (cum ar fi atrofierea talentului ori a sentimentelor).
• auzi — A percepe cu ajutorul simțului auditiv (al auzului) sunete, zgomote, voci ori semnale acustice; a lua cunoștință de ceva prin intermediul spuselor altora, a afla ori a fi informat; (reflexiv) a emite sunete care pot fi percepute de cei din jur.
• auzit — Simțul auzului sau faptul de a fi perceput prin auz; ca adjectiv, descrie un sunet sau un zvon care a fost recepționat de ureche; ca participiu, reprezintă starea acțiunii trecute a verbului a auzi.
• avânta — A lua un elan puternic, o pornire rapidă sau o viteză mare pentru a efectua o săritură ori o mișcare impetuoasă; în sens reflexiv și figurat, a se dedica cu entuziasm, pasiune și curaj unei activități, unei acțiuni dificile sau unui ideal spiritual, ignorând riscurile. Folosit tranzitiv, înseamnă a propulsa, a arunca cu forță sau a impulsiona un obiect ori o persoană înainte.
• avantagia — A acorda unui subiect un avantaj, o poziție favorabilă, un profit sau un privilegiu în raport cu alții; a pune într-o situație superioară ori a favoriza în mod direct sau indirect. În sens estetic sau vestimentar, descrie acțiunea unei culori, croieli ori lumini de a pune în valoare calitățile fizice ale unei persoane, făcând-o să arate cât mai bine.
• avantaja — A acorda unui subiect un avantaj, o poziție favorabilă, un profit sau un privilegiu în raport cu alții; a pune într-o situație superioară ori a favoriza în mod direct sau indirect. În sens estetic sau vestimentar, descrie acțiunea unei culori, croieli ori lumini de a pune în valoare calitățile fizice ale unei persoane, făcând-o să arate cât mai bine.
• avaria — A produce o defecțiune, o degradare, o stricăciune sau o deteriorare gravă unui obiect, unui vehicul, unui mecanism sau unei instalații tehnice; a se strica ori a suferi o daună materială substanțială în urma unui accident, a unui impact sau a unei utilizări necorespunzătoare.
• avea — Unul dintre cele mai importante și frecvente verbe din limba română. Ca verb predicativ, exprimă posesia, deținerea unui obiect, a unei calități sau a unei stări, precum și experimentarea unei senzații ori legături de rudenie. Ca verb auxiliar, servește la formarea timpurilor compuse precum perfectul compus, viitorul popular și condițional-optativul trecut. Ca verb modal, exprimă obligativitatea sau posibilitatea realizării unei acțiuni.
• avecina — A se afla în imediata apropiere a ceva sau a cuiva, a fi vecin, a se învecina; în sens tranzitiv sau administrativ, a aduce două proprietăți, terenuri sau elemente structurale în contact direct ori în vecinătate directă. Folosit cel mai frecvent sub formă reflexivă, descrie raportul spațial de proximitate dintre localități, imobile, țări sau concepte abstracte care împart o frontieră ori o zonă comună.
• aveni — Regionalism verbal rar sau variantă arhaică utilizată în anumite graiuri pentru a exprima acțiunea de a pune în acord, a potrivi, a armoniza sau a face să devină convenabil ori oportun; folosit reflexiv, putea sugera ideea de a se potrivi cu o situație, a cădea de acord sau a se întâmpla într-un mod favorabil. Semantica sa este periferică și puternic legată de formele vechi ale graiurilor din nordul țării.
• aventura — A se expune cu bună știință unui risc, unei primejdii sau unei situații nesigure și imprevizibile fără a măsura pe deplin consecințele; în sens tranzitiv, a pune în pericol un bun, o valoare sau o persoană într-o acțiune hazardată. Folosit cel mai frecvent sub formă reflexivă, descrie pătrunderea fizică sau conceptuală în teritorii necunoscute, explorarea unor domenii noi sau implicarea în speculații riscante.
• avertisa — Variantă arhaică sau livrescă timpurie a verbului a avertiza, însemnând a aduce ceva la cunoștința cuiva, a pune în gardă, a înștiința oficial sau a atrage atenția asupra unui pericol ori a unei obligații iminente; folosit în textele juridice și administrative de secol XIX sub influența directă a foneticii franceze. În limba română modernă, forma a fost complet înlocuită în uzul general și oficial de varianta standard 'a avertiza'.
• avertiza — A aduce la cunoștința cuiva o informație critică, a pune în gardă, a înștiința oficial sau a atrage atenția asupra unui pericol iminent, a unei greșeli ori a unei obligații ce trebuie îndeplinite; în sens administrativ și profesional, reprezintă acțiunea de a soma o persoană sau o instituție să respecte normele legale ori contractuale înainte de aplicarea unor sancțiuni disciplinare sau penale severe.