#critica

• autopastișare — Acțiunea de a se autopastișa și rezultatul ei; proces structural sau manifestare artistică marcată de reproducerea fidelă, dar lipsită de originalitate, a propriului stil creativ din trecut. În analizele critice, fenomenul de autopastișare este adesea taxat drept manierism steril, indicând un moment în care un autor nu mai evoluează conceptual, ci preferă să își cloneze propriile succese formale pentru a satisface așteptările pieței sau ale publicului.
• autorecenza — A-și scrie sau a-și realiza o recenzie ori o analiză critică propriei opere literare, artistice sau științifice; a evalua public, în mod conștient și autoreferențial, valoarea, structura sau impactul propriei creații. În jurnalismul cultural și mediul digital modern, acțiunea de a se autorecenza este utilizată fie ca un exercițiu asumat de autoironie și reflexivitate estetică, fie ca o strategie mascată sau transparentă de autopromovare pentru atragerea atenției publicului.
• autorecenzie — Acțiunea de a se autorecenza și rezultatul ei; recenzie, eseu critic sau analiză structurală redactată de un autor despre propria sa operă. Acest tip de text autoreferențial, utilizat frecvent în curentele literare experimentale sau de tip avangardă, funcționează ca un instrument metaliterar prin care creatorul își explică intențiile estetice, decodifică simbolurile ascunse și își ghidează în mod direct publicul cititor în procesul de interpretare.
• autoreproșa — A-și imputa singur o greșeală, o atitudine sau o acțiune considerată nepotrivită ori dăunătoare; a-și face reproșuri sau a se învinovăți interior pentru un eșec sau o neîmplinire. Acest mecanism psihologic reflectă o autoanaliză critică severă, putând funcționa fie ca o conștientizare etică reglatoare, fie, în exces, ca o sursă de stres emoțional și sentiment persistent de culpabilitate.
• avancronică — Articol jurnalistic, cronică preliminară sau prezentare critică succintă publicată înainte de premiera unui spectacol, lansarea unui film, vernisajul unei expoziții ori publicarea unei cărți. Scopul său principal este de a oferi publicului detalii introductive, perspective tematice și analize anticipate, stimulând interesul fără a dezvălui elemente cheie ale intrigii sau rezoluției.
• Avocatul diavolului — Expresie culturală și retorică ce provine din practica istorică a Bisericii Catolice (advocatus diaboli), desemnând o persoană care, într-o dezbatere sau analiză structurală, susține o cauză contrară, aduce argumente adverse sau evidențiază defectele unei teorii populare, nu din convingere personală, ci cu scopul deliberat de a testa validitatea, soliditatea și consistența logică a acelei idei.
• Bachelard — Nume de familie francez celebru în spațiul academic universal datorită lui Gaston Bachelard, un influent filosof, epistemolog și critic literar din secolul al XX-lea. Opera sa structurală a revoluționat filosofia științei prin introducerea conceptului de 'obstacol epistemologic' și a analizat profund imaginarul poetic prin prisma elementelor primordiale ale naturii, exercitând o influență majoră asupra structuralismului și poststructuralismului.
• bacovian — Care aparține marelui poet simbolist George Bacovia, referitor la opera, stilul sau universul său artistic; specific atmosferei sumbre, melancolice și apăsătoare din poeziile sale. În sens structural, termenul descrie un cadru estetic dominat de culori obsedante, claustrare urbană, nevroză, monotonie muzicală și sentimentul descompunerii biologice sau existențiale.