#curbare

• adoire — Acțiunea de a adoi și rezultatul ei; îndoire, curbare, flexare sau pliere realizată asupra unui obiect flexibil ori maleabil. Reprezintă substantivul verbal de acțiune derivat din verbul regional 'adoi', fiind o formă lexicală rară utilizată în trecut în atelierele meșteșugărești înainte ca termenul modern 'îndoire' să se generalizeze.
• agâmbare — Acțiunea de a agâmba și rezultatul ei; procesul fizic sau mecanic prin care un obiect rigid (precum o sârmă, o bară metalică sau un cui) este îndoit, încovoiat sau curbat în formă de cârlig. Reprezintă o formă nominalizată utilizată în limbajul gospodăresc sau mesteșugăresc tradițional pentru a defini deformarea unghiulară controlată a unui material.
• arcare — Acțiunea de a arca și rezultatul ei; proces fizic, geometric sau structural prin care un obiect, o linie, o suprafață sau un element de construcție este îndoit, curbat sau modelat sub formă de arc. În ingineria civilă și arhitectură, reprezintă configurarea curbată a structurilor de rezistență pentru a distribui optim sarcinile gravitaționale.
• arciuire — Variantă regională, fonetică sau arhaică pentru termenul 'arcuire'; acțiunea de a îndoi sau de a curba un obiect flexibil sub formă de arc și rezultatul ei; proces structural prin care un material elastic (lemn, metal sau plastic) este supus unei forțe de torsiune sau tensiune mecanică pentru a obține o formă concavă ori convexă. În sens meșteșugăresc, arciuirea descrie fasonarea manuală a elementelor de rezistență din structura căruțelor, a butoaielor ori a arcurilor tradiționale de vânătoare.
• arcuire — Acțiunea de a arcui și rezultatul ei; proces fizic, mecanic sau biologic prin care un corp elastic, o structură materială ori o linie anatomică se curbează, se îndoaie sau își modifică flexibilitatea geometrică sub acțiunea unei forțe externe sau a unei tensiuni interne. În design și artă, reprezintă o proprietate estetică ce conferă dinamism și armonie formelor exterioare, în timp ce în inginerie definește capacitatea structurală a unui ansamblu de a absorbi șocuri kinestezice prin deformații reversibile.
• arcuitor — Persoană sau dispozitiv mecanic specializat care realizează curbarea ori fasonarea materialelor sub formă de arc; element structural sau unealtă care exercită o forță de tensionare elastică pentru a arcui o componentă mecanică sau industrială. Ca adjectiv, descrie un factor, o forță sau un mecanism care are proprietatea sau capacitatea de a curba ori de a imprima o traiectorie curbă sau o formă concavă/convexă unui corp flexibil.
• areciui — Variantă fonetică regională sau formă arhaică întâlnită în anumite graiuri rurale pentru verbul 'a arciui' (sau 'a arcuie'); acțiunea de a îndoi, a curba sau a fasona un material flexibil (lemn, bare metalice) sub formă de arc de cerc. În sens meșteșugăresc tradițional, termenul descrie procesul prin care rotarii sau dogarii modifică axa geometrică structurală a componentelor din lemn prin expunere la aburi ori căldură pentru a le spori plasticitatea.