#cuvant vechi

• alungătoriu — Formă arhaică și regională pentru adjectivul sau substantivul 'alungător'; care are proprietatea, funcția sau rolul de a izgoni, a goni, a respinge ori a întinde un element în spațiu. În documentele vechi bisericești sau juridice, termenul descria o persoană care alunga răufăcătorii ori un factor spiritual considerat capabil să îndepărteze spiritele nefaste.
• alunuc — Variantă fonetică rară, arhaică sau regională folosită în anumite graiuri populare pentru a desemna arbustul de alun sau o varietate specifică de alun pitic de pădure. Termenul se întâlnește izolat în documente istorice agrare sau în folclorul local din zonele subcarpatice, făcând referire la flora spontană utilizată pentru nuiele.
• alvăluc — Formă regională sau variantă fonetică rară, utilizată sporadic în graiurile populare românești, reprezentând o alterare vernaculară a termenilor legați de unelte ori elemente textile auxiliare sau o formă masculinizată extrasă din varianta regională 'alvălucă'; fâșie subțire, mic instrument textil sau fâșie de material folosită în meșteșuguri.
• Alvinț — Formă regională veche, variantă fonetică arhaică sau denumire populară utilizată în trecut pentru localitatea Vințu de Jos din județul Alba (corelată structural cu numele maghiar Alvinc sau săsesc Alwintz); punct geografic și istoric de referință din Transilvania. Apare documentat în hrisoave administrative transilvănene și în jurnale de călătorie din secolele trecute pentru a desemna așezarea situată pe malul Mureșului.