#dactil

• acantodactil — Șopârlă de talie mică sau medie aparținând genului Acanthodactylus, familia Lacertidae, nativă din zonele aride, deșertice și semideșertice ale Africii de Nord, Europei de Sud și Orientului Mijlociu. Din punct de vedere anatomic, se individualizează prin prezența unor franjuri sau proeminențe solzoase laterale, ascuțite ca niște ghimpi, de-a lungul degetelor de la membrele posterioare, adaptare ecologică remarcabilă ce mărește suprafața de sprijin și previne scufundarea în nisipul fin în timpul deplasării rapide.
• acromacrie — Malformație congenitală structurală rară sau anomalie de dezvoltare scheletică caracterizată prin lungimea disproporționată, exagerată și subțierea segmentelor distale ale membrelor, în special a degetelor de la mâini și de la picioare; dolicostenomelie sau arahnodactilie. În context clinic, această disfuncție a țesutului conjunctiv este utilizată ca indicator fenotipic major pentru diagnosticarea timpurie a sindromului Marfan sau a altor patologii genetice conexe.
• adactilie — Malformație congenitală rară caracterizată prin absența totală sau parțială a degetelor de la mâini ori de la picioare. Această anomalie structurală de dezvoltare embrionară poate apărea izolat sau ca parte a unui sindrom malformativ complex, fiind determinată de factori genetici mutaționali sau de agresiuni teratogene externe suferite de embrion în primele săptămâni de sarcină.
• amprentare — Acțiunea de a amprenta și rezultatul ei; operațiunea tehnică și judiciară de prelevare a amprentelor papilare de la o persoană sau procesul industrial de marcare prin presare a unei texturi pe un suport material. În sensul procedural penal, reprezintă o etapă obligatorie de identificare biometrică structurală inclusă în fișa dactiloscopică.
• amprentat — Care a fost supus procesului de amprentare; persoană ale cărei amprente papilare au fost prelevate și înregistrate în scop judiciar, sau obiect ori suprafață materială pe care s-a imprimat o textură, un desen ori o marcă distinctivă prin presare structurală. În sens figurat, descrie un element puternic influențat, marcat ori individualizat de o anumită trăsătură, cultură sau personalitate.
• amprentologie — Ramură specializată a criminalisticii care se ocupă cu studiul științific, clasificarea, ridicarea și compararea urmelor macroscopice și microscopice lăsate de relieful papilar, picioare, dinți sau alte zone anatomice ale corpului uman, precum și de diverse obiecte; acest domeniu reunește dactiloscopia, poroscopia și podoscopia într-un cadru metodologic integrat pentru identificarea persoanelor.
• anchilodactilie — Malformație congenitală rară sau afecțiune dobândită (în urma unor traume severe, arsuri ori procese reumatismale distructive), caracterizată prin rigiditatea accentuată, imobilizarea totală sau sudarea patologică a articulațiilor unuia ori mai multor degete de la mâini sau de la picioare, determinând pierderea funcției de flexie și extensie.
• anchiteriu — Gen de mamifere perisodactile fosile din miocen, considerat un strămoș tridactil al calului modern (genul Anchitherium). Era de mărimea unui ponei mic, adaptat la viața de pădure, având dinți cu coroană joasă, potriviți pentru mestecarea frunzelor moi, și picioare terminate cu trei degete funcționale care împiedicau scufundarea în solul jilav.
• anchitherium — Formă de scriere în latina științifică pentru anchiteriu; gen fosil de ecvidee primitive tridactile care au trăit în Miocen în America de Nord, Europa și Asia. Acest mamifer de talie mică reprezintă o verigă evolutivă majoră, făcând trecerea de la formele primitive de pădure la ecvideele adaptate stepelor deschise.
• antidactil — Picior de vers din metrica antică greacă și latină constituit dintr-o silabă scurtă urmată de două silabe lungi, reprezentând inversul dactilului; termen utilizat în poezia clasică pentru a defini o structură ritmică inversată. Ca adjectiv, descrie un vers sau o secvență ritmică alcătuită pe baza acestei succesiuni silbice specifice.
• arahnodactilie — O anomalie congenitală caracterizată prin lungimea excesivă, subțirierea și flexibilitatea neobișnuită a degetelor de la mâini și de la picioare, acestea căpătând un aspect alungit care amintește de picioarele unui păianjen. Reprezintă un semn clinic major și un criteriu de diagnostic fundamental pentru afecțiuni ereditare ale țesutului conjunctiv, fiind cel mai frecvent asociată cu sindromul Marfan sau sindromul Loeys-Dietz.
• arhilochian — Variantă formală și stilistică a adjectivului arhiloc; care aparține, se referă sau este structural conform creației, stilului ori sistemului metric asimetric dezvoltat de poetul antic grec Arhiloh. Termenul este utilizat în critica literară modernă pentru a desemna un tip special de ritm hibrid, alcătuit din succesiuni alternante de dactili și trohei, menit să transmită o stare de tensiune, ironie fină sau satiră mușcătoare.
• arhilocvic — Termen tehnic rar utilizat pentru a descrie un tip specific de vers sau strofă compusă dintr-un amestec fix de dactili, trohei și iambi, atribuit modului de compoziție fluid al școlii lirice din Paros. Adjectivul indică o structură hibridă complexă, o variație a formei arhilohice tradiționale, caracterizată printr-o dinamică ritmică mult mai ascuțită și o libertate extinsă în plasarea accentului.
• artiodactil — Mamifer copitat care are un număr par de degete la fiecare picior (două sau patru), axul piciorului trecând printre degetele trei și patru, care sunt cele mai dezvoltate; privitor la aceste mamifere. Din punct de vedere taxonomic, acest grup include animale precum Executive (porci), Tylopode (camile) și Ruminante (cerbi, vaci, oi), adaptate structural pentru alergare sau rumegare.