#definitie afund
- afund — Ca adverb sau adjectiv, exprimă situarea la o adâncime mare, adâncit, cufundat sau localizat departe de suprafață ori de margine; în sens figurat, descrie o implicare profundă într-o activitate, o stare de gure gânduri sau izolarea în desișul unei păduri. Ca substantiv neutru, desemnează fundul unei ape, o prăpăstie, un abis sau partea cea mai retrasă și neumblată a unui loc.
- afunda — A împinge, a introduce sau a cufunda un obiect adânc într-un mediu lichid, solid sau moale; a se scufunda ori a pătrunde adânc într-un loc neumblat (pădure, mlaștină); în sens figurat, a se cufunda total într-o stare emoțională, în gânduri, studiu sau datorii.
- afundare — Acțiunea de a afunda și rezultatul ei; procesul fizic de coborâre a unui corp sub nivelul unei suprafețe lichide sau în interiorul unui sol moale; lăsare sau tasare structurală a unei construcții ori a unui teren sub influența unei greutăți mari sau a cedării bazei.
- afundat — Care a fost introdus sau cufundat adânc într-un mediu lichid, solid ori moale; care se află la o adâncime considerabilă sau retras într-un loc neumblat. În sens figurat, descrie o persoană complet absorbită de gânduri, studiu, sentimente intense ori copleșită de probleme financiare.
- afundătoare — Denumire populară sau regională atribuită unui loc adânc într-un râu ori lac, unde apa formează vârtejuri și există riscul de scufundare; uneori utilizată pentru a desemna o unealtă sau o greutate folosită la scufundarea plaselor de pescuit ori a altor dispozitive tehnice sub apă.
- afundător — Persoană care efectuează scufundări sau un dispozitiv tehnic conceput pentru a introduce, a menține ori a coborî un obiect la o adâncime mare într-un mediu lichid. Ca adjectiv, se referă la o structură, un mecanism sau un comportament animal care favorizează ori realizează cufundarea adâncă sub apă.
- afundătoriu — Formă arhaică sau regională a adjectivului 'afundător' ori 'afund', folosită în trecut în manuscrise geografice și cronici vechi. Descrie o suprafață, o potecă ori un mediu care duce adânc în jos, care provoacă scufundarea sau pătrunderea profundă într-un loc izolat și greu accesibil.
- afundătură — Formațiune de relief excavată natural sau adâncitură structurală de proporții medii în scoarța terestră, reprezentând un loc jos, înfundat, concav și greu accesibil, adesea acoperit de o vegetație deasă sau umplut cu apă de infiltrație. În sens colocvial, desemnează o așezare rurală izolată sau o fundătură situată departe de căile principale de comunicație.
- afundiș — Loc adânc, ascuns, cufundat sau situat în profunzimea unui element geografic de mari dimensiuni, cum ar fi interiorul unei păduri dese ori fundul unei prăpăstii sau ape. Termenul este utilizat cu precădere în limbajul poetic și descriptiv pentru a evoca obscuritatea, izolarea structurală și taina locurilor neumblate.