#definitie

• baian — Instrument muzical pneumatic cu clape sau butoane, reprezentând o variantă rusească perfecționată a acordeonului cromatic, utilizat intensiv în muzica folclorică est-europeană și în compozițiile clasice complexe. Se deosebește de acordeonul clasic prin structura internă a lamelelor, forma butoanelor din manualul drept și timbrul său mult mai profund, plin și catifelat, apropiat de cel al unei orgi de concert.
• baiaram — Termen colocvial utilizat în jargonul tinerilor și în limbajul familiar din România pentru a desemna o petrecere zgomotoasă, un chef, o paranghelie sau o adunare festivă informală organizată de obicei acasă sau într-un spațiu privat. Provenit din evoluția semantică a cuvântului de origine turcă bairam (care indică sărbători religioase musulmane majore), termenul a căpătat în uzul modern un caracter pur laic și recreativ, asociat cu distracția lipsită de constrângeri oficiale.
• baib — Termen popular regional extrem de rar, utilizat în trecut în anumite subdialecte rurale sau graiuri de graniță ca variantă redusă, adaptare onomastică sau derivat expresiv. În mod istoric, poate fi legat de fondul arhaic balcanic ori de porecle de familie transmise prin viu grai, servind în onomastica locală și în documentele de hotărnicie ca indicator de persoană ori punct de reper topografic izolat.
• baibă — Termen popular regional extrem de rar, folosit ca epitet depreciativ sau insultă ușoară la adresa unei femei guralive, leneșe sau neîndemânatice. În anumite subdialecte, cuvântul servește drept formă redusă sau variantă expresivă derivată din rădăcini onomastice mai vechi, fiind utilizat sporadic în comunitățile rurale izolate pentru a descrie o persoană neserioasă ori o arătare bizară din superstițiile locale.
• baibafir — Termen popular arhaic sau regional extrem de izolat, utilizat contextual în anumite comunități rurale din estul sau sudul țării. Din punct de vedere structural, cuvântul pare a fi compus sau contaminat din rădăcini onomastice și expresive vechi (precum baiba / baibarac combinat cu fir), fiind consemnat sporadic în arhive locale sau registre de hotărnicie medievale ca nume de loc, poreclă ori indicator de unelte rudimentare.
• baibarac — Haină țărănească de iarnă scurtă, strânsă pe corp, adesea căptușită cu blană de oaie sau confecționată din pănură groasă, purtată în trecut în satele din Moldova și Muntenia. În sens larg, termenul descrie o scurtă rudimentară sau un pieptar folosit pentru protecția împotriva frigului în timpul muncilor agricole de sezon.
• baibăraș — Variantă diminutivală regională sau arhaică pentru baibarac, desemnând o hăinuță țărănească scurtă, strânsă pe corp, purtată de copii sau femei în timpul sezonului rece în satele din Moldova. Confecționat de obicei din pănură fină sau căptușit parțial cu blană moale, acest element vestimentar tradițional se remarca prin dimensiunile reduse și adaptarea sa la portul zilnic de sărbătoare.
• baibazâr — Termen popular regional extrem de rar sau arhaism izolat, utilizat contextual în anumite zone din estul sau sudul țării. Din punct de vedere etimologic și structural, reprezintă o formă hibridă sau o contaminare fonetică formată în graiurile vechi, fiind consemnat sporadic în arhive locale sau registre de hotărnicie ca indicator de loc, poreclă rurală sau termen descriptiv pentru adunări informale mici.
• baică — Termen popular regional, folosit cu precădere în sudul țării, pentru a desemna o soră mai mare, o mătușă sau o femeie mai în vârstă din comunitate, utilizat ca o formă de respect sau de afecțiune în mediul rural. De asemenea, în unele subdialecte, cuvântul servește drept variantă feminină pentru 'baicu' sau ca termen hipocoristic de alintare pentru copii în interiorul familiei tradiționale.
• baideraș — Variantă fonetică sau grafică regională extrem de rară întâlnită în graiurile moldovenești pentru termenul baibăraș (sau baibarac), ce desemnează o hăinuță țărănească scurtă, strânsă pe corp, căptușită adesea cu blană sau pănură fină. Cuvântul reflectă eliziuni sau modificări consonantice locale (b > d) specifice graiului rural din anumite arii izolate, fiind utilizat pentru a descrie un pieptar sau un veston scurt tradițional purtat în sezonul rece.
• baidir — Termen popular regional extrem de izolat, utilizat ca arhaism sau variantă lexicală modificată în anumite zone ale țării. Din punct de vedere structural, reflectă o evoluție fonetică restrânsă în graiurile vechi, fiind consemnat sporadic în cronicile locale sau registrele de hotărnicie ca nume de loc, poreclă rurală de familie ori indicator empiric pentru elemente de relief minor sau unelte tradiționale.
• baie — Încăpere dintr-o locuință sau dintr-un stabiliment public special amenajată și dotată cu instalații pentru spălarea și igiena corpului; acțiunea de a se spăla sau de a se cufunda în apă, la soare ori în aer cald pentru igienă, recreere ori tratament. În sens istoric și regional, cuvântul desemnează o mină, o exploatare minieră subterană sau un loc de unde se extrag minerale utile, o rădăcină semantică extrem de conservată în toponimia românească.
• baier — Șnur, sfoară, sârmă, verigă sau curelușă subțire folosită pentru a lega, a strânge, a suspenda ori a închide gura unui sac, a unei pungi, a unei traiste sau a unei piese de îmbrăcăminte țărănești. În sens anatomic și popular, cuvântul desemnează ligamentele sau tendoanele mari (în special cele din jurul inimii), fiind integrat în expresii tradiționale ce descriu emoții extreme, sperieturi sau dureri sufletești mari.
• Băile 1 Mai — Localitate-stațiune balneoclimaterică din comuna Sânmartin, județul Bihor, România, situată în regiunea istorică Crișana, în apropiere de Oradea. Este recunoscută internațional pentru apele sale minerale geotermale (30-35°C) utilizate în tratarea afecțiunilor reumatice și neurologice, pentru nămolul sapropelic, precum și pentru Rezervația Naturală a pârâului Peța, unde crește nufărul termal acvatic 'Nymphaea lotus var. thermalis'.
• Băilești — Municipiu din județul Dolj, situat în regiunea istorică Oltenia, România, localizat în Câmpia Băileștiului. Este un important centru polarizator zonal, recunoscut din punct de vedere cultural și istoric ca fiind locul natal al marelui actor român Amza Pellea și o emblemă a spiritului și umorului specific oltenesc, remarcat prin tradițiile sale legate de sărbătorile locale și producția viticolă.
• băilui — A se îndeletnici sau a se ocupa intensiv cu realizarea unei activități sau îngrijirea unei persoane; la forma tranzitivă, înseamnă a îngriji, a purta de grijă sau a administra cu atenție un lucru ori un individ. Este un termen arhaic, utilizat istoric în special în graiurile transilvănene, ce exprimă dedicarea unui efort structural pentru rezolvarea unei preocupări cotidiene.
• băiluire — Acțiunea de a se băilui și rezultatul ei; procesul sau efortul structural de a se îndeletnici, de a se ocupa intensiv sau de a îngriji cu atenție o persoană, o activitate ori o gospodărie. Este un substantiv de acțiune provenit din graiurile regionale arhaice, utilizat istoric pentru a descrie preocuparea stăruitoare sau grija administrativă acordată unui lucru.
• băiluit — Care a fost îngrijit, administrat sau purtat de grijă; obiect ori persoană asupra căreia s-a exercitat un efort de îndeletnicire ori rânduială. Ca participiu trecut al verbului 'băilui', descrie o stare finalizată de organizare gospodărească sau o preocupare încheiată conform tradițiilor locale vechi.
• băimăreancă — Persoană de sex feminin originară din municipiul Baia Mare, reședința județului Maramureș, România, ori care locuiește statornic în această localitate. Din punct de vedere structural, termenul definește identitatea geografică și culturală a locuitoarelor acestui important centru urban din nord-vestul țării, recunoscut istoric pentru activitățile sale miniere, artistice și industriale.
• băioară — Formă diminutivală arhaică sau regională pentru substantivul 'baie', utilizată istoric în comunitățile miniere pentru a desemna o mină de mici dimensiuni, o exploatare subterană restrânsă sau o secțiune specifică dintr-un zăcământ. De asemenea, în limbajul cotidian vechi, termenul putea descrie o cameră de îmbăiere mică sau un izvor termal local cu debit redus.