#definitie

• bâhli — Termen popular regional, utilizat în special în graiurile din Moldova și Bucovina, care descrie acțiunea unei ape sau a unui lichid de a căpăta un miros greu, respingător, de stătut, din cauza stagnării și a descompunerii materiilor organice în condiții de izolare pneumatică. În sens extins, se aplică alimentelor ori produselor care se alterează și își pierd calitățile inițiale din cauza umidității neevacuate, prin clocire sau împuțire.
• bâhlire — Acțiunea de a se bâhli și rezultatul ei; procesul biologic și chimic prin care o masă de apă stătătoare sau un alt lichid organic se alterează, degenerează și capătă un miros greu, respingător din cauza stagnării prelungite. În sens extins, termenul definește stricarea, clocirea sau degradarea alimentelor ori a materialelor organice păstrate în medii lipsite de aerisire adecvată.
• bâhlit — Care s-a clocit, s-a împuțit sau s-a alterat din cauza stagnării și lipsei de aerisire (despre ape, sucuri vegetale, lapte sau alte lichide). În sens extins, se aplică obiectelor, hainelor sau spațiilor care emană un miros greu și înțepător de mucegai sau materie organică aflată în descompunere umedă.
• băhliță — Termen popular regional folosit în anumite zone ale țării pentru a desemna o plantă de dimensiuni mici din flora spontană sau, alternativ, o pasăre mică de baltă cu penaj modest. În sens figurat și local, cuvântul poate descrie o persoană firavă, mică de statură ori o femeie guralivă și agitată din comunitățile rurale.
• bâhlitură — Termen popular regional folosit în special în graiul moldovenesc pentru a desemna o baltă mică cu apă stătută, clocită și noroioasă, un ochi de mocirlă urât mirositor sau un lichid organic complet alterat. În sens figurat, cuvântul este utilizat ca epitet depreciativ pentru a descrie o băutură prost preparată, o mâncare stricată sau o situație confuză, neplăcută și degradantă.
• bâhlos — Mocirlos, clocit, stătut sau plin de băhle (mici bălți murdare și urât mirositoare). Termenul este utilizat în graiul popular pentru a descrie un teren jos, o vale sau un pârâu unde apa nu se scurge, ci stagnează și fermentează sub acțiunea căldurii, emanând un miros respingător. În sens figurat, poate descrie o atmosferă grea sau un comportament mohorât și neplăcut.
• băhnar — Termen popular vechi sau regional folosit pentru a desemna o persoană care locuiește în apropierea unei bătături mlăștinoase, a unei băhni (mlaștină, baltă cu stuf) sau care păzește și exploatează resursele unei zone umede. În anumite contexte locale, cuvântul poate descrie un muncitor care se ocupă cu extragerea turbei sau curățarea canalelor de irigații invadate de mâl și vegetație.
• băhnire — Acțiunea de a se băhni și rezultatul ei; procesul prin care materialele organice, hainele sau furajele prind un miros greu, neplăcut de stătut și mucegai din cauza expunerii prelungite la umezeală și a lipsei de aerisire. În paralel, în sens fiziologic și local, termenul poate desemna un efort respirator zgomotos, un acces de tuse înfundată sau gâfâiala unei persoane obosite.
• băhnit — Care a prins un miros greu, neplăcut, de stătut, de mucegai sau de clocit, din cauza umezelii și a lipsei de aerisire (despre fân, haine sau încăperi). În sens fiziologic regional, termenul descrie o persoană care gâfâie, care are o tuse înfundată sau o respirație îngreunată din cauza oboselii ori a bolii.
• băhnos — Mlaștinos, plin de băhni (bălți cu stuf, locuri noroioase), reavăn sau acoperit de mâl. Termenul se aplică terenurilor de joasă altitudine unde apa stagnează, formând soluri umede și greu accesibile. În onomastica geografică, este folosit des ca adjectiv de relație pentru a denumi pârâuri, văi sau lunci mocirloase.
• bahorniță — Termen popular și peiorativ folosit pentru a desemna o femeie bătrână, urâtă, rea sau guralivă, adesea asociată în trecut cu imaginea unei vrăjitoare, a unei moașe cu practici oculte sau a unei persoane care uneltește în umbră. În sens larg, cuvântul evocă o prezență dezagreabilă, o femeie certăreață sau o figură grotescă din superstițiile rurale.
• baht — Unitatea monetară oficială a Thailandei, divizată în 100 de satangi. Din punct de vedere istoric, termenul desemna o unitate de măsură pentru greutatea metalelor prețioase (în special a argintului), fiind ulterior adoptat și standardizat ca monedă națională emisă de Banca Thailandei. În limbajul financiar internațional, este identificat prin codul oficial THB.
• bâhtiseală — Termen popular rar sau regional ce descrie o stare profundă de plictiseală, monotonie, lehamite, oboseală sufletească sau melancolie apăsătoare, declanșată de inactivitate prelungită sau de repetitivitatea cenușie a vieții de zi cu zi. În anumite contexte locale, cuvântul se folosește și pentru a exprima o senzație fizică de sufocare, greutate în piept ori indispunere accentuată din cauza aerului închis sau a oboselii extreme.
• bâhtisi — Termen popular regional înrudit etimologic cu fondul balcanic sau împrumuturile vechi, însemnând a se plictisi de moarte, a se sătura de ceva, a lâncezi sau a cădea în lehamite din cauza lipsei de activitate. În sens fizic și local, se folosește și pentru acțiunea de a gâfâi, a se asfixia parțial ori a respira greu în medii supraîncălzite și neaerisite.
• bâhtisire — Acțiunea de a se bâhli sau de a se bâhtisi și rezultatul ei; instalarea unei stări profunde de plictiseală, lehamite sau lâncezeală sufletească din cauza inactivității sau a atmosferei monotone. În sens fiziologic local, termenul poate exprima și un moment de greutate în respirație, o sufocare ușoară sau gâfâiala survenită în urma unui efort fizic intens într-un spațiu neaerisit.
• Bahus — Variantă ortografică sau fonetică regională în limba română pentru Bacchus (Dionysos în mitologia greacă), zeul greco-roman al vinului, al vegetației, al extazului mistic și al festivităților. În limbajul literar și colocvial, termenul este utilizat figurat ca o personificare a licorilor bacchice, a petrecerilor îmbelșugate sau a patimei pentru consumul de băuturi alcoolice.
• bahut — Piesă de mobilier de înălțime medie, de formă alungită, prevăzută cu uși și sertare, utilizată în trecut caufăr de călătorie masiv, iar în designul interior modern ca servantă sau comodă joasă pentru depozitarea vaselor, lenjeriei sau obiectelor decorative în sufragerie ori living.
• băhvă — Termen popular rar sau arhaism regional folosit în trecut pentru a desemna o arătare bizară, o dihanie, o sperietoare sau o ființă grotescă des întâlnită în superstițiile rurale și basmele locale. În sens peiorativ și contextual, cuvântul poate fi utilizat ca epitet depreciativ la adresa unei persoane dezagreabile, certărețe sau cu un aspect fizic neîngrijit.
• baiader — Țesătură fină, de obicei din bumbac, lână sau mătase, caracterizată prin dungi transversale mari, viu colorate și contrastante. Termenul provine din limba franceză (bayadère), fiind inspirat de costumele tradiționale purtate de dansatoarele sacre din India (numite baiadere), și este utilizat în industria confecțiilor, în designul vestimentar și în decorațiunile interioare pentru a descrie un model ritmic de dungi orizontale mari.
• baiaderă — Denumire atribuită în spațiul european dansatoarelor sacre din India (cunoscute tradițional sub numele de devadasi), atașate templelor hinduse pentru a executa dansuri rituale și imnuri religioase în fața zeităților. În sens larg și cultural, termenul evocă exotismul artelor coregrafice orientale, fiind celebru în cultura universală și datorită baletului clasic 'Baiadera' ('La Bayadère') creat de Marius Petipa.