#definitie

• băetănime — Substantiv colectiv rar folosit ce desemnează o mulțime de băieți, un grup mare de flăcăi sau totalitatea adolescenților dintr-o comunitate ori așezare rurală; băiețime. Termenul poartă o nuanță ușor informală sau expresivă, evocând adesea dinamismul, agitația și energia specifică adunărilor de tineri.
• băețaș — Formă diminutivală afectuoasă și regională a substantivului 'băiat'; copil mic de sex masculin sau tinerel simpatic și bine crescut; băiețel. În limbajul sferii rurale sau în poezia populară, cuvântul insuflă o nuanță caldă de ocrotire și atașament profund, fiind des utilizat ca apelativ de alint în sferă familială.
• băețel — Formă regională sau grafie arhaică pentru substantivul 'băiețel'; copil de sex masculin de vârstă mică, pruncuț drăgălaș sau tinerel aflat în primii ani ai copilăriei. Termenul se păstrează în graiurile locale și în unele texte literare de epocă pentru a nuanța sentimentul de inocență, fragilitate și atașament profund în mediul familial.
• băețesc — Formă regională sau grafie arhaică pentru adjectivul 'băiețesc'; care aparține băieților, privitor la băieți sau specific comportamentului, jocurilor și mentalității acestora. Termenul se întâlnește în texte etnografice sau în lirica populară pentru a descrie un port, un obicei sau o atitudine dinamică proprie flăcăilor din comunitate.
• băețește — Formă regională sau variantă grafică arhaică pentru advebiul 'băiețește'; în felul băieților, asemenea unui flăcău sau adecvat comportamentului și mentalității tinerilor necăsătoriți. Termenul se utilizează în graiurile populare pentru a descrie un mod curajos, direct, hotărât sau lipsit de prefăcătorie de a acționa, de a vorbi ori de a se îmbrăca.
• băețică — Formă diminutivală familiară, afectuoasă sau ușor ironică pentru un băiat mic, un băiețel firav ori un tânăr tratat cu îngăduință; băiețică. Termenul se folosește adesea în adresarea directă ca apelativ prietenos ori condescendent, nuanțând intimitatea dintre interlocutori în limbajul colocvial.
• băețoi — Formă augmentativă și regională pentru un băiat mare, înalt, robust și bine dezvoltat fizic; flăcău voinic sau tinerel puternic. Termenul se utilizează adesea în limbajul familial sau colocvial pentru a evidenția cu mândrie ori cu o ușoară ironie constituția viguroasă a unui adolescent aflat în plin puseu de creștere.
• baftă — Șansă neașteptată, conjunctură extrem de favorabilă sau noroc chior în realizarea unui obiectiv ori scăparea dintr-un impas; succes dobândit adesea fără un efort susținut. Termenul este utilizat intens în limbajul curent și colocvial, servind atât ca urare de succes înaintea unei încercări, cât și ca constatare a unei reușite nesperate.
• baftagiu — Persoană care se laudă constant cu norocul său sau care vânează exclusiv câștigurile rapide obținute prin conjuncturi favorabile ori jocuri de noroc; individ baftos. Termenul implică o nuanță depreciativă, definind un caracter superficial care desconsideră munca cinstită și preferă să trăiască din speculații sau oportunități temporare.
• baftangiu — Persoană care se laudă constant cu norocul său sau care vânează exclusiv câștigurile rapide obținute prin conjuncturi favorabile ori jocuri de noroc; individ baftos. Termenul implică o nuanță depreciativă, definind un caracter superficial care desconsideră munca cinstită și preferă să trăiască din speculații sau oportunități temporare.
• bafto delo — Formulă tradițională de salut sau binecuvântare preluată din limba rromani, utilizată colocvial în anumite straturi ale argoului românesc cu semnificația de 'noroc bun', 'baftă multă' sau 'să dea Dumnezeu noroc'. Expresia este compusă din radicalul 'baft' (noroc/șansă) și 'delo/del' (legat de divinitate sau acțiunea de a da), fiind o urare solemnă de prosperitate și succes.
• baftoasă — Forma feminină a adjectivului 'baftos'; persoană de sex feminin care are un noroc constant, care reușește în tot ceea ce își propune datorită unor conjuncturi extrem de favorabile ori a hazardului pozitiv. În limbajul colocvial, definește o femeie care obține avantaje materiale sau succese profesionale aparente fără a depune un efort vizibil sau programat.
• baftos — Care are baftă sau noroc; persoană favorizată în mod constant de hazard ori de împrejurări; om norocos. Termenul aparține registrului colocvial-urban și descrie un individ care depășește obstacolele sau obține victorii importante mizând mai degrabă pe șansă decât pe o pregătire metodică.
• bagaj — Totalitatea geamantanelor, cuferelor, gentilor, sacilor sau pachetelor pe care un călător le ia cu sine în timpul unei deplasări pentru a-și transporta efectele personale. În sens figurat și cultural, termenul desemnează ansamblul de cunoștințe, deprinderi, experiențe sau trăiri acumulate de o persoană de-a lungul vieții ori moștenirea intelectuală și emoțională a unui individ.
• bagateliza — A minimaliza importanța, gravitatea sau valoarea unui lucru, a unui eveniment sau a unei probleme; a trata o chestiune serioasă ca pe un simplu fleac ori ca pe o bagatelă. În context social sau psihologic, termenul descrie actul de desconsiderare a argumentelor sau sentimentelor cuiva, reducându-le artificial semnificația.
• băgător de seamă — Persoană care asistă la o acțiune sau la o muncă fără a participa activ, mulțumindu-se doar să privească, să dea sfaturi inutile sau să comenteze neproductiv; om leneș care simulează implicarea sau supravegherea, dar care mai degrabă încurcă. În sens larg, termenul descrie un simplu spectator indiscret care își dă cu părerea în mod neinvitat în chestiuni care nu îl privesc direct.
• bâhâire — Acțiunea de a bâhâi și rezultatul ei; procesul tradițional prin care semințele, cerealele sau recoltele de leguminoase sunt vânturate și scuturate pentru a fi separate de pleavă, praf și resturi vegetale uscate. În paralel, în sens subdialectal, termenul desemna starea de agitație compactă, mișunarea continuă dintr-un spațiu închis ori foiala zgomotoasă a unei mulțimi de oameni adunate la un târg.
• bâhâit — Ca substantiv, reprezintă zgomotul caracteristic produs de vânturarea cerealelor, murmurul înfundat al unei mulțimi compacte sau un icnet ușor cauzat de efort. Ca adjectiv sau participiu, descrie un spațiu arhiplin, ticsit, care mișună de ființe sau mărfuri, ori o cantitate de semințe complet curățată de pleavă.
• băhanie — Termen popular rar, arhaic sau regional, folosit ca epitet depreciativ pentru a desemna o ființă urâtă, pocită, o sluțenie sau un monstru. Din punct de vedere etimologic, reprezintă o formă redusă sau contaminată provenită din trunchiul lexical al cuvintelor bidihanie sau bâzdâganie, evocând imaginea unei arătări grotești sau a unei persoane dezagreabile.
• bâhlă — Termen popular regional, folosit cu precădere în graiul moldovenesc pentru a desemna o baltă mică, o acumulare izolată de apă stătută și murdară sau o băhlitură mâloasă care emană un miros neplăcut din cauza descompunerii materiilor organice. În sens figurat și literar, cuvântul exprimă o stare de mâhnire adâncă, o tristețe apăsătoare ori o mohoreală sufletească asociată simbolic cu imaginea unei ape întunecate și nemișcate.