#depozit

• arhivoeconomie — Subdomeniu tehnic al arhivisticii care se ocupă în mod specific cu aspectele economice, logistice și administrative ale organizării depozitelor de arhive; include studiul tehnicilor de construcție a clădirilor de arhivă, optimizarea spațiului de stocare, managementul costurilor de conservare, controlul microclimatului (temperatură, umiditate) și utilizarea eficientă a mobilierului structural dedicat.
• arhivotehnie — Ramură tehnică și aplicată a arhivisticii care se ocupă cu studiul, dezvoltarea și implementarea metodelor practice de conservare materială, restaurare fizică și protecție a documentelor din arhive. Aceasta include gestionarea microclimatului din depozite (controlul temperaturii, umidității și luminii), tehnici de combatere a dăunătorilor biologici, procese de legătorie industrială, precum și utilizarea tehnologiilor moderne de digitizare și microfilmare pentru salvarea suporturilor fragile.
• Armag — Nume propriu cu conotații moderne și fictive: pe plan industrial global, face referire la Armag Corporation, o companie lider în fabricarea de structuri modulare securizate, seifuri militare și depozite de muniție securizate pentru agenții guvernamentale și de apărare; în cultura pop și jocurile de rol (precum Pathfinder: Kingmaker), numele desemnează un renumit personaj barbar fictiv, un războinic mitic considerat lider al tribului Tiger Lords.
• armărie — Termen istoric și arhaic utilizat pentru a desemna un depozit de arme, o magazie militară, un arsenal sau un atelier specializat în fabricarea și repararea armamentului și a echipamentului de luptă. În organizarea medievală a curților domnești, armăria reprezenta un spațiu logistic esențial aflat sub supravegherea directă a dregătorilor militari (precum armașul), menit să asigure stocarea în siguranță a defensivelor statului.
• armării — Formă veche, colectivă sau regională derivată din sfera termenului 'armare' ori 'armură', utilizată în trecut pentru a desemna totalitatea armelor din dotarea unei unități militare sau a unei cetăți; de asemenea, poate apărea ca formă articulată de genitiv-dativ a substantivului arhaic 'armărie' (atelier sau depozit de arme).
• armurarie — Atelier, manufactură, fabrică sau stabiliment specializat în proiectarea, făurirea, asamblarea, testarea sau repararea armelor de foc și a echipamentelor militare de protecție; armurărie. În documentele administrative vechi, termenul descria depozitul oficial de armament al unei garnizoane sau bresle medievale, reprezentând centrul logistic de stocare a echipamentelor balistice și defensive destinate apărării cetății.
• armurerie — Formă etimologică neadaptată, galicism sau variantă livrescă pentru „armurărie”; magazin, atelier sau depozit de arme și echipamente de protecție militară. Deși forma recomandată de normele actuale este cea asimilată cu 'ă' ('armurărie'), varianta cu 'e' se regăsește frecvent în scrierile istorice din secolul al XIX-lea, traducerile de epocă sau ca denumire comercială pentru armurile și arsenalele vest-europene.
• arsenal — Depozit, stabiliment sau fabrică destinate construirii, reparării, întreținerii și păstrării armamentului, munițiilor și a echipamentelor militare; (la nivel figurat) totalitatea mijloacelor, argumentelor sau resurselor de care dispune cineva pentru a atinge un scop ori a purta o dispută. În context sportiv internațional, termenul definește identitatea structurală a clubului englez de fotbal Arsenal FC, fondat istoric de muncitorii fabricii de armament din Woolwich.
• asmata — Termen tehnic arheologic care desemnează o groapă ritualică sau o incintă funerară de mici dimensiuni, specifică anumitor culturi neolitice și din epoca bronzului, utilizată pentru depunerea ofrandelor, a resturilor de cenușă sacră sau a obiectelor de cult destinate divinităților chtoniene în timpul ceremoniilor religioase comunitare.
• astian — Care aparține sau se referă la Astian, o subdiviziune cronostratigrafică istorică a Pliocenului superior din Europa (folosită în special în bazinul mediteranean pentru a descrie depozitele sedimentare marine bogate în malacofaună fosilă); termenul provine de la numele orașului Asti din Italia.
• autostivuitor — Vehicul industrial autopropulsat de dimensiuni reduse, echipat cu un sistem hidraulic de furci frontale, utilizat în depozite, fabrici sau terminale logistice pentru ridicarea, stivuirea, descărcarea și transportul mărfurilor așezate pe paleți. Acest utilaj tehnic asigură manipularea rapidă a încărcăturilor grele pe verticală și orizontală, fiind propulsat de motoare electrice, diesel sau cu GPL.
• autotransportor — Echipament mecanic, dispozitiv sau bandă rulantă autopropulsată utilizată în industrie, minerit sau depozite pentru deplasarea, vehicularea sau transportul automat și continuu al materialelor vrac, agregatelor ori al componentelor de-a lungul unui flux tehnologic. Acest utilaj structural funcționează de la sine prin motoare electrice integrate, optimizând timpii de producție fără a necesita manipulare manuală.