#dirijabil

• aeronaut — Persoană specializată sau autorizată care navighează prin atmosferă cu ajutorul unui aerostat, al unui balon dirijabil sau al unei aeronave; pilot ori membru al echipajului de conducere al unui aparat de zbor mai ușor decât aerul. În sens istoric, termenul desemnează pionierii zborurilor atmosferice care au deschis calea explorării spațiului aerian.
• aeronaută — Femeie specializată în navigarea aeriană, care pilotează sau face parte din echipajul de comandă al unui aerostat, balon sau dirijabil. Termenul evidențiază contribuția feminină la dezvoltarea navigației atmosferice, incluzând atât temerarele din perioada de pionierat a aerostației, cât și specialistele moderne în zborul cu aparate mai ușoare decât aerul.
• aeronavă — Orice aparat tehnic capabil să se mențină în atmosferă și să se deplaseze în spațiul aerian datorită reacțiunilor aerului, altele decât reacțiunile acestuia față de suprafața pământului. Această categorie vastă include structural atât aparate mai ușoare decât aerul, cum sunt baloanele și dirijabilele, cât și aparate mai grele decât aerul, precum avioanele, elicopterele și planoarele.
• aerostat — Aparat de zbor mai ușor decât aerul, a cărui menținere și înălțare în atmosferă se bazează pe forța arhimedică (portanță statică), fiind umplut cu un gaz mai puțin dens decât aerul înconjurător (cum sunt heliul, hidrogenul) sau cu aer cald. Această categorie structurală cuprinde baloanele libere, baloanele captive și dirijabilele propulsate mecanic.
• aerostatic — Care se referă la aerostatică sau la echilibrul gazelor și al corpurilor imersate în ele; privitor la aparatele de zbor mai ușoare decât aerul, a căror sustenabilitate atmosferică se bazează pe forța arhimedică statică. Termenul descrie proprietățile mecanice, presiunile interne, învelișurile etanșe sau principiile hidrostatice aplicate mediilor gazoase.
• aerostatică — Ramură a mecanicii fluidelor și a fizicii care studiază condițiile de echilibru ale aerului și ale altor gaze, precum și ale corpurilor solide cufundate în ele. În sens aplicat, reprezintă știința, tehnica și istoricul proiectării, construcției și navigării cu aparate de zbor mai ușoare decât aerul, fundamentată pe legile hidrostaticii transpuse în mediul atmosferic.
• aerostație — Știința, tehnica sau activitatea practică ce se ocupă cu proiectarea, construcția, pilotarea și exploatarea aparatelor de zbor mai ușoare decât aerul (aerostate, baloane, dirijabile). Reprezintă prima etapă istorică a navigației aeriene umane, fiind fundamentată teoretic pe legile portanței statice și hidrostatice aplicate volumelor mari de gaze ușoare sau aer cald.
• aerostațiune — Variantă lingvistică arhaică sau învechită a termenului 'aerostație'; arta sau tehnica de a naviga în atmosferă cu aparate mai ușoare decât aerul. Termenul se întâlnește exclusiv în documentele juridice vechi, revistele literare de la începutul secolului XX sau în traducerile timpurii ale manuscriselor științifice din limba franceză.