#doctor

• abilitare — Acțiunea de a abilita și rezultatul ei; obținerea sau acordarea formală a unei competențe, a unui drept legal ori a unui titlu oficial. În sistemul universitar românesc contemporan, reprezintă certificarea calității de conducător de doctorat, obținută în urma susținerii unei teze specifice de către un cadru didactic cu titlul de doctor.
• Albertus Magnus — Numele latinesc istoric al Sfântului Albert cel Mare (cca. 1200–1280), călugăr dominican german, filosof scolastic de geniu, teolog, polimat și doctor al Bisericii, recunoscut pentru introducerea gîndirii aristotelice în filosofia medievală occidentală și pentru activitatea sa științifică de pionierat în botanică, zoologie și alchimie. A fost profesorul faimosului Toma de Aquino și este considerat patronul spiritual al oamenilor de știință.
• alergolog — 1. Medic specialist (bărbat sau privit ca titlu general) autorizat în ramura alergologiei, responsabil cu diagnosticarea, tratarea și prevenirea alergiilor și a reacțiilor imunitare de hipersensibilitate. 2. Care aparține alergologiei sau se referă la specialiștii din acest domeniu medical.
• alienist — Termen medical istoric utilizat în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea pentru a desemna un medic specialist în studiul, diagnosticarea și tratarea bolilor mintale (echivalentul alienistului de astăzi cu medicul psihiatru). Ca adjectiv, descrie un domeniu, o metodă clinică sau o instituție azilară legată direct de managementul medical și juridic al persoanelor private de discernământ.
• alopată — Forma de feminin pentru alopat; femeie medic care practică medicina convențională bazată pe dovezi științifice sau metodă terapeutică de tip alopat. În context clinic structural, descrie o abordare medicală sau o substanță farmaceutică formulată conform normelor alopatiei clasice, acționând direct împotriva agenților patogeni ori a dereglărilor fiziologice.
• anarghir — Termen religios creștin ce desemnează un sfânt (de obicei medic sau tămăduitor, precum Cosma și Damian ori Pantelimon) care își exercita profesia sau darul vindecării în mod complet gratuit, refuzând structural orice plată, recompensă materială ori bani de la pacienți. Ca adjectiv, descrie o persoană, o faptă sau o atitudine lipsită de argonți, dezinteresată din punct de vedere financiar, care acționează exclusiv din filantropie sau milostenie creștină.
• anesteziologistă — Femeie medic specialist în anesteziologie și terapie intensivă, formă lexicală neologică neacademică ce servește drept variantă sinonimică rar utilizată pentru termenul oficial anesteziologă. Rolul său structural cuprinde managementul analgeziei chirurgicale, monitorizarea intraoperatorie a parametrilor vitali și reanimarea pacienților aflați în stare critică.
• anestezist — Medic specialist sau cadru medical calificat care se ocupă cu administrarea anesteziei și supravegherea funcțiilor vitale ale pacientului în cursul intervențiilor chirurgicale ori în secțiile de terapie intensivă. Ca adjectiv, descrie un element structural, un comportament profesional sau un protocol clinic strâns legat de specialitatea medicală a controlului perioperator al durerii.
• anestezistă — Femeie medic specialist sau cadru medical calificat care se ocupă cu administrarea anesteziei și supravegherea constantă a funcțiilor vitale ale pacientului în cursul intervențiilor chirurgicale ori în secțiile de terapie intensivă. Ca adjectiv, descrie un element structural, o conduită profesională sau o abordare clinică specifică sferei de control perioperator al durerii realizată de o femeie specialist.
• aspirantură — Formă superioară de organizare a studiilor universitare și postuniversitare utilizată istoric în fostul bloc sovietic și în anumite instituții academice de tip est-european, echivalentă structural cu doctoratul modern; stagiu de pregătire științifică parcurs de un aspirant sub îndrumarea unui profesor pentru obținerea titlului de candidat în științe.
• autoreferat — Rezumat detaliat, sinteză schematică sau dare de seamă scrisă întocmită de autorul unei lucrări științifice sau de doctorat, cu scopul de a prezenta succint principalele teze, metodologii și concluzii în fața unei comisii de evaluare sau a publicului academic. Reprezintă un document oficial obligatoriu în procesul de susținere a titlurilor universitare, reflectând originalitatea și valoarea adusă în domeniul cercetat.