#elenism

• Agathiea — Formă grafică și fonetică alternativă sau raritate onomastică pentru numele mitologic Agatheia (sau Agathé), semnificând divinitatea sau personificarea binelui, a virtuții și a norocului în tradiția elenistică tardivă. În sens structural și conceptual, termenul reflectă esența morală abstractă derivată din adjectivul grecesc 'agathos', fiind utilizat uneori în literatura academică veche sau în clasificările astromitologice minore.
• alexandrinism — Curent cultural, literar și filozofic sincretic dezvoltat în Alexandria în perioada helenistică și în primele secole ale erei noastre, caracterizat prin fuziunea tradițiilor intelectuale grecești cu elemente mistice și religioase orientale. În sens literar negativ, termenul descrie o tendință de erudiție excesivă, pedanterie și formalism rigid, care pune accentul pe regulile tehnice stricte ale compoziției în detrimentul originalității creative.
• Alexandru Macedon — Numele istoric și popular al lui Alexandru cel Mare (Alexandru al III-lea al Macedoniei), rege al Macedoniei antice (336–323 î.Hr.) și creatorul unuia dintre cele mai vaste imperii din antichitate. Recunoscut ca unul dintre cei mai străluciți strategi și comandanți militari din istoria universală, el a cucerit Imperiul Persan și a extins granițele lumii elenistice până în Egipt și India, declanșând o epocă de sincretism cultural profund între Occident și Orient.
• Antigonos — Variantă grafică transliterată direct din limba greacă veche pentru numele istoric 'Antigon'; desemnează în special regii, generalii (diadohii) și personalitățile din perioada macedoneană. Utilizarea acestei forme este preferată în studiile academice, monografiile istorice riguroase și lucrările de specialitate pentru a păstra acuratețea onomastică originală elenă în descrierea dinastiilor care au succedat imperiului lui Alexandru cel Mare.
• Antioh — Nume istoric purtat de mai mulți regi din dinastia Seleucizilor care au guvernat Imperiul Seleucid în perioada elenistică, cel mai faimos fiind Antioh al III-lea cel Mare și Antioh al IV-lea Epifane. În spațiul cultural românesc, este, de asemenea, un prenume istoric de rezonanță bizantină, purtat de personalități marcante precum domnitorul moldovean Antioh Cantemir.
• Apolloniu — Variantă lingvistică adaptată în limba română pentru numele istoric elen Apollonios sau cel latin Apollonius, utilizată pentru a desemna marii învățați ai epocii elenistice; cel mai frecvent face referire la Apolloniu din Perga, matematicianul care a pus bazele studiului conicelor, sau la filosoful stoic Apolloniu din Calcedon. Această formă onomastică cultă este utilizată cu precădere în lucrările academice de istorie a științelor și filologie.
• arăvonisi — Variantă arhaică rar întâlnită, puternic elenizată, pentru verbele 'a arăvoni' sau 'a arvuni'; acțiunea de a statornici o tranzacție comercială printr-un avans în bani ori de a perfecta o logodnă printr-un gaj solemn. Termenul reflectă o etapă veche a limbii în care sufixele de origine grecească dominau actele juridice și scrisorile de cancelarie.
• archias — Nume propriu de origine greacă veche purtat de personalități istorice și mitologice marcante, printre care se numără filosoful și aristocratul corintean considerat întemeietorul legendar al orașului Syracusa în Siciia, dar și poetul din Antiohia apărat public de Cicero în faimosul discurs 'Pro Archia'. În textele academice, numele este utilizat structural ca referință culturală la perioada elenistică și la expansiunea coloniilor grecești în Magna Graecia.
• ardelenism — Fapt de limbă, particularitate fonetică, lexicală, sintactică sau morfologică specifică subdialectului sau graiurilor românești vorbite în Ardeal (Transilvania), integrat sau nu în limba literară comună. În sens structural, ardelenismul reprezintă un idiom regional sau un împrumut istoric (predominant din maghiară sau germană) utilizat de vorbitorii din spațiul intracarpatic, servind ca marcă identitară și obiect de studiu dialectologic.
• Astratinii — Denumire arheologică și numismatică structurală utilizată pentru a desemna un tip special de monede antice din argint emise sau descoperite în regiunile pontice și balcanice, caracterizate prin marcaje geometrice specifice care seamănă cu razele unei stele. În studiile de nișă, termenul indică serii monetare rare emise de confederații locale sau tezaure specifice din perioada elenistică târzie utilizate în schimburile comerciale regionale.
• Attalos — Numele purtat de mai mulți regi celebri ai dinastiei Atalide care au guvernat regatul elenistic al Pergamonului în Asia Mică, cel mai cunoscut fiind Attalos al II-lea (fondatorul orașului Antalya) și Attalos al III-lea, care a lăsat testamentar regatul său Republicii Romane. În arheologie, numele este strâns legat de Stoa lui Attalos, o structură monumentală reconstruită în Agora Atenei.
• atticesc — Formă adjectivală românească veche sau arhaizantă (variantă pentru 'atic') utilizată pentru a descrie ceva ce aparține Aticei, Atenei antice sau culturii elene clasice. În textele filologice sau traducerile istorice din secolele trecute, califica stilul literar, dialectul ori spiritul cultural caracterizat prin sobrietate, rafinament artistic și echilibru structural.