#etanol

• alcohol — Compus organic care conține una sau mai multe grupări hidroxil (-OH) legate de un atom de carbon saturat. În limbajul curent, termenul desemnează etanolul sau alcoolul etilic, o substanță lichidă, volatilă și inflamabilă, obținută prin fermentarea zaharurilor sau prin sinteză chimică, fiind componentul activ din băuturile îmbătătoare și un solvent esențial în industrie și farmacie.
• alcool — Forma ortografică standard și extinsă în limba română pentru alcohol. Compus organic caracterizat prin prezența uneia sau mai multor grupări hidroxil legate de un radical alchil saturat. Reprezintă baza structurală a etanolului utilizat ca antiseptic, solvent industrial general sau ca ingredient psihoactiv major într-o gamă largă de băuturi fermentate ori distilate.
• alcooli — Clasă extinsă de compuși organici în a căror structură moleculară se regăsesc una sau mai multe grupări hidroxil (-OH) legate direct de atomi de carbon hibridizați sp3. Această categorie include o varietate de substanțe cu proprietăți diverse, de la compuși volatili simpli, precum metanolul și etanolul, până la structuri complexe polihydroxilice, utilizați masiv în sinteza chimică, farmacie și industrie.
• alcoolizație — Termen medical rar și învechit utilizat pentru a descrie starea sau procesul de impregnare profundă a organismului cu alcool; variantă conceptuală pentru alcoolizare sau alcoolism acut. Desemnează condiția clinică în care țesuturile și fluidele corporale sunt saturate de metaboliții toxici ai etanolului, determinând o prăbușire temporară a homeostaziei generale.
• alcoolmobil — Autovehicul special adaptat sau utilizat pentru transportul instalațiilor mobile de determinare a alcoolemiei ori vehicul propulsat exclusiv prin combustibili pe bază de alcool (etanol pur sau amestecuri bioetanolice). În jargonul rutier sau de control, termenul se poate referi și la laboratoarele mobile ale poliției dotate cu aparatură toxicologică de teren.
• alcooloterapie — Utilizarea terapeutică a alcoolului (în special a etanolului purificat) ca agent curativ sau paliativ; metodă medicală istorică sau de urgență prin care soluțiile alcoolice sunt administrate extern (ca dezinfectant, antiseptic ori revulsiv) sau intern, în cazuri specifice și strict controlate, cum ar fi antidot în intoxicațiile acute cu metanol sau etilenglicol.
• alcoolurie — Prezența și concentrația de alcool pur (etanol) în urina unei persoane. Reprezintă un indicator biologic și toxicologic important utilizat în medicina legală pentru a evalua fazele de eliminare a alcoolului din organism, valoarea alcooluriei fiind adesea corelată cu alcoolemia pentru a determina momentul istoric al ingestiei substanței.
• aminoalcool — Compus organic cu funcțiune mixtă, în a cărui moleculă se găsesc concomitent o grupare amino (-NH2) și o grupare hidroxil (-OH) legate de o catenă hidrocarbonată. Acești compuși structurali, cunoscuți și sub denumirea de alcanolamine (cum sunt etanolamina sau colina), au un puternic caracter bazic și sunt intermediari esențiali în sinteza medicamentelor, a detergenților, a emulgatorilor și în metabolismul lipidelor din membranele celulare.
• avertină — Denumire comercială istorică a tribrometanolului, un compus chimic utilizat în prima jumătate a secolului al XX-lea ca anestezic general cu administrare rectală, în special în chirurgia pediatrică și neurochirurgie; datorită indicelui terapeutic îngust și a riscului crescut de toxicitate hepatică sau depresie respiratorie severă, a fost retras din uzul clinic uman general, fiind utilizat în prezent aproape exclusiv în medicina veterinară experimentală și cercetarea de laborator pe rozătoare.