#expresii romanesti

• Apa Sîmbetei — Râu mitic de factură escatologică și de sorginte precreștină prezent în folclorul și credințele populare românești, considerat hotarul spiritual care înconjoară Pământul de șapte ori și face legătura dintre lumea celor vii și Lumea Cealaltă (Iadul sau Raiul Blajinilor). Potrivit superstițiilor, acest curs de apă izvorăște de sub rădăcinile Arborelui Lumii și se varsă direct în Sorbul Pământului, fiind caracterizat prin ape clocotitoare sau tumultuoase imposibil de trecut de către cei vii.
• aparență — Aspect exterior, formă superficială sau impresie primă sub care se prezintă o persoană, un obiect ori o situație, care de multe ori nu corespunde cu esența structurală sau cu adevărul ascuns din spatele ei; iluzie vizuală ori morală ce poate induce în eroare un observator neatenți.
• apuca — A prinde, a înșfăca sau a lua strâns în mână un obiect ori o persoană; a surprinde pe cineva într-o anumită stare sau într-un anumit moment; a începe cu energie o activitate sau a porni pe un anumit drum; a trăi ori a apucat să vadă o anumită epocă sau un eveniment istoric. La nivel reflexiv, indică declanșarea bruscă a unei stări emoționale, a unei boli sau începerea sistematică a unei munci.
• arse — Formă de plural (feminin și neutru) a adjectivului 'ars'; care a suferit acțiunea focului, a căldurii excesive sau a unor substanțe chimice corozive, prezentând urme de combustie, carbonizare sau degradare termică. În sens figurat, descrie persoane profund afectate de pasiuni intense, păgubite în mod repetat de destin ori lipsite complet de resurse financiare.
• aruncătură — Acțiunea fizică de a arunca un obiect și rezultatul ei direct; distanța maximă sau spațiul geometric parcurs de un corp propulsat în aer prin forță musculară ori mecanică. În sens figurat, este folosit frecvent în expresii populare pentru a exprima o distanță spațială foarte mică, o proximitate imediată sau o evaluare rapidă, comparabilă cu efortul minim necesar unei singure lansări de obiect.
• azvârli — A arunca ceva sau pe cineva cu putere, cu o mișcare bruscă și violentă, la o distanță considerabilă; a proiecta în spațiu cu o forță impulsivă. În sens reflexiv, se referă la acțiunea de a se arunca sau a se repezi cu avânt într-o direcție, într-un mod impetuos, adesea sugerând o descătușare de energie fizică sau emoțională.