#expresiv

• addolcendo — Termen muzical de origine italiană utilizat ca indicație de execuție, tradus literar prin 'îndulcind' sau 'atenuând'. Cere interpretului o tranziție fină către o emisie sonoră mai caldă, mai melodioasă, mai moale și mai catifelată, reducând treptat asprimea sau intensitatea atacului notelor pentru a spori expresivitatea lirică a fragmentului.
• affettuoso — Indicație de expresie și stil înscrisă în partiturile muzicale, prin care compozitorul îi cere executantului să interpreteze piesa sau fragmentul respectiv cu mult sentiment, caldură, duioșie, afecțiune și expresivitate adâncă. Termenul impune o nuanțare caldă a sunetelor, un ritm adesea așezat (andante sau adagio) și un caracter general tandru, menit să transmită stări de intimitate sau lirism profund.
• aiuritor — Care provoacă o uimire extremă, lăsând persoana perplexă, complet zăpăcită sau consternată; ceva atât de bizar, incredibil sau aberant încât tulbură rațiunea și capacitatea de înțelegere instantanee. Acest termen descrie fenomene, evenimente sau argumente de o anomalie frapantă, care scot individul din starea sa normală de echilibru cognitiv.
• albăstrior — De un albastru deschis, palid, drăguț sau delicat; ușor albăstrui. Termenul poartă o puternică valoare hipocoristică și expresivă, fiind întrebuințat cu precădere în limbajul familiar, în descrierile literare, în povești ori în folclor pentru a nuanța cu afecțiune culoarea unor ochi, a unor flori mici sau a unor piese vestimentare.
• animato — Indicație de interpretare muzicală prin care i se cere executantului să cânte într-un mod însuflețit, plin de viață, mișcat și plin de expresivitate dinamică. Spre deosebire de 'animando', care implică un proces gradual de accelerare sau intensificare, acest termen stabilește o stare de spirit și un tempo stabil, caracterizat de o energie vibrantă încă de la începutul pasajului respectiv.
• artisticitate — Caracterul a ceea ce este artistic; calitatea unei opere de a fi realizată conform cerințelor estetice superioare și de a produce o puternică emoție artistică. În critica literară și de artă, termenul desemnează gradul de măiestrie, expresivitate și originalitate structurală care diferențiază o creație de valoare de un text sau obiect pur utilitar.
• arzoaică — Termen regional sau arhaic folosit în anumite comunități rurale pentru a desemna o femeie extrem de energică, aprigă, iute la mânie ori pasională; sinonim popular cu o femeie arțăgoasă, rea de gură sau care se aprinde repede din orice discuție. În sens structural și etnolingvistic, substantivul este un derivat expresiv construit pe baza ideii de ardere, metaforă comportamentală ce asociază flăcările și căldura puternică cu temperamentul vulcanic, impulsiv sau recalcitrant al unei persoane.
• bădădăi — Formă regională sau onomatopeică rară pentru a tremura din toate încheieturile, a clănțăni din dinți de frig ori de frică, sau a se agita haotic, fără un scop precis. În anumite graiuri populare izolate, termenul descrie acțiunea de a vorbi mult și fără rost, îngăimând cuvinte neinteligibile sau tremurate dintr-o stare de slăbiciune fizică.