#ficat

• badge — Neologism de origine engleză utilizat pentru a desemna o insignă, un ecuson, un semn distinctiv sau un dispozitiv de identificare purtat pe îmbrăcăminte la conferințe, în instituții sau de către forțele de ordine. În mediul digital, termenul descrie un element grafic, o emblemă virtuală sau un indicator vizual atașat unui profil de utilizator pentru a semnala un statut special, o certificare ori o realizare specifică.
• Baeckea virgata — Denumirea științifică veche sau sinonimă pentru Babingtonia virgata (sau Sannantha virgata), un arbust peren, erect, din familia Myrtaceae. Planta este cunoscută popular pentru crengile sale lungi și subțiri (virgate), frunzele liniare de un verde intens și abundența de flori mici, albe, fiind utilizată adesea în horticultură ca gard viu sau plantă ornamentală.
• bafflestone — Tip de rocă sedimentară carbonatică (calcar) autochtonă, conform clasificării Dunham revizuite (Embry și Klovan), în care componentele organice originale (cum ar fi coralii în formă de evantai sau algele calcaroase) au crescut împreună în timpul depunerii, acționând ca niște ecrane sau deflectoare (baffles) care au încetinit curgerea apei și au prins sedimentele fine.
• Băgaciu — Numele unei comune și al satului de reședință din județul Mureș, Transilvania, România, localitate cu o istorie veche și o importantă moștenire arhitecturală (cum ar fi biserica evanghelică fortificată săsească). De asemenea, termenul funcționează în onomastica națională ca nume de familie românesc, derivat istoric din rădăcini lexicale legate de vechile migrații sau proprietăți rurale din interiorul arcului carpatic.
• Băha — Nume de familie românesc rar, întâlnit ca variantă regională sau derivat hipocoristic în onomastica tradițională. Din punct de vedere etimologic, numele provine din adaptarea locală a unor rădăcini arhaice, porecle rurale sau scurtări de nume proprii vechi, fiind conservat în special în comunitățile din zonele de contact lingvistic ale Europei de Est.
• Bahrimu — Formă articulată populară sau variantă regională a numelui de familie românesc Bahrim, întâlnită cu precădere în zona Moldovei. Din punct de vedere etimologic, numele provine din adaptarea locală a unor rădăcini ucrainene sau slave, ori din derivate expresive vechi. În onomastica modernă, această formă individualizează o linie genealogică specifică, păstrată în registrele parohiale și de stare civilă din estul României.
• Bahrin — Nume de familie românesc provenit din evoluția fonetică a cuvântului vechi 'băgrin', o denumire istorică pentru salcâm, unde modificarea consoanei 'g' în 'h' indică o puternică influență lingvistică ucraineană sau slavă de nord. Numele este răspândit în special în județele Iași, Botoșani și Suceava. În paralel, termenul există și ca antroponim de origine arabă în Orientul Mijlociu și Asia de Sud-Est, unde derivă din cuvântul 'bahr' (mare).
• bahrt — Nume de familie rar de origine germanică, reprezentând o variantă grafică sau dialectală veche a numelui Barth sau proveniți din rădăcini toponimice specifice Europei Centrale. Istoric, acest antroponim poate fi legat de o poreclă medievală bazată pe calități fizice sau de localități de origine din spațiul de limbă germană. În documentele de arhivă, grafia individualizează linii de descendență stabilite în diverse valuri de migrație sau colonizare.
• Bahru — Termen geografic și toponimic major întâlnit cu precădere în Asia de Sud-Est, faimos prin orașul și statul Johor Bahru din Malaezia, numele traducându-se din limba malay prin 'nou'. În paralel, termenul funcționează ca nume de familie sau prenume în comunitățile din Orientul Mijlociu și Cornul Africii, având rădăcini semitice sau etiopiene vechi legate de noțiunea de mare sau corp de apă.
• Baic — Nume de familie românesc rar, întâlnit ca variantă regională sau derivat hipocoristic în onomastica tradițională, având o frecvență istorică mai ridicată în zonele deluroase ale Munteniei sau Olteniei. Din punct de vedere etimologic, numele provine din adaptarea locală a unor rădăcini arhaice sau scurtări ale unor nume proprii vechi (cum ar fi Baicu), fiind conservat de-a lungul generațiilor în registrele de stare civilă.
• Baiculescu — Nume de familie românesc tradițional, răspândit cu precădere în regiunile Muntenia și Oltenia. Din punct de vedere etimologic, este un patronim format de la tema antroponimică veche 'Baicu' (provenită dintr-o scurtare sau un derivat al numelui slavo-român Băico / Băicuș), extinsă prin adăugarea sufixului patronimic extrem de productiv '-escu', indicând la origine descendența dintr-un strămoș cu acest nume.
• Baidac — Nume de familie românesc rar, întâlnit cu o frecvență mai ridicată în estul țării și în Republica Moldova. Din punct de vedere etimologic, numele provine dintr-un vechi împrumut lexical din limba ucraineană sau rusă (unde 'baidak' însemna o corabie mare cu pânze folosită pe fluvii sau o persoană lipsită de griji, un hoinar), fiind asimilat inițial ca poreclă rurală și ulterior fixat ca nume de familie ereditar.