#fluid

• aerograf — Pistol mic de pulverizare, de mare precizie, asemănător unui stilou, utilizat în artele vizuale, retușarea fotografiilor, vopsitorie decorativă sau cosmetică; funcționează prin atomizarea vopselei lichide cu ajutorul unui jet de aer comprimat, permițând aplicarea unor straturi extrem de fine și realizarea unor gradienți de culoare perfect omogeni.
• aeroionizare — Proces natural sau artificial prin care moleculele de gaz din compoziția aerului sunt transformate în aeroioni (încărcate electric); în medicină și balneologie, reprezintă utilizarea terapeutică a aerului îmbogățit controlat cu ioni (în special negativi) pentru ameliorarea unor afecțiuni respiratorii, cardiovasculare sau a stărilor de stres.
• aeromecanică — Ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul și mișcarea aerului sau a altor gaze, precum și comportamentul mecanic al corpurilor solide scufundate în acestea sau aflate în mișcare relativă față de ele. Acest domeniu științific major se subdivide structural în aerostatică (studiul gazelor în echilibru) și aerodinamică (studiul gazelor în mișcare).
• aerometric — Care aparține aerometriei, privitor la aerometrie; care se referă la măsurarea densității, greutății, debitului sau a altor proprietăți fizice ale aerului și ale gazelor. Termenul descrie aparate, instrumente sau metode de laborator utilizate în analiza densimetrice a fluidelor gazoase.
• aerometrie — Ramură a fizicii aplicate și a metrologiei care se ocupă cu studiul metodelor, tehnicilor și instrumentelor utilizate pentru măsurarea proprietăților fizice ale aerului și ale altor gaze, în special a densității, greutății specifice, presiunii și debitului acestora.
• aerometru — Instrument fizic sau aparat de laborator utilizat pentru măsurarea densității, a greutății specifice ori a indicelui de refracție al aerului și al altor gaze; densimetru special conceput pentru fluide compresibile, funcționând adesea pe baza legilor flotabilității hidrostatice sau prin determinarea masei unui volum fix de gaz.
• aerosolizare — Acțiunea de a aerosoliza și rezultatul ei; proces fizic, mecanic sau experimental prin care o substanță lichidă ori solidă este transformată în particule microscopice suspendate în aer sau într-un mediu gazos. În medicină, reprezintă tehnica fundamentală de operare a nebulizatoarelor pentru a permite administrarea eficientă a medicamentelor direct în alveolele pulmonare.
• aerostatică — Ramură a mecanicii fluidelor și a fizicii care studiază condițiile de echilibru ale aerului și ale altor gaze, precum și ale corpurilor solide cufundate în ele. În sens aplicat, reprezintă știința, tehnica și istoricul proiectării, construcției și navigării cu aparate de zbor mai ușoare decât aerul, fundamentată pe legile hidrostaticii transpuse în mediul atmosferic.
• aerotermodinamică — Ramură avansată a mecanicii fluidelor și a termodinamicii care studiază comportamentul, proprietățile fizice și fenomenele termice ale fluxurilor de aer care se deplasează la viteze extrem de mari (supersonice și hipersonice). Această știință structurală analizează interacțiunile complexe dintre forțele aerodinamice și transferul intens de căldură generat de frecarea gazelor, fiind esențială pentru proiectarea rachetelor, navetelor spațiale și a vehiculelor de reintrare în atmosferă.
• aerotransportor — Instalație mecanică complexă, dispozitiv industrial sau vehicul special conceput structural pentru a muta, ridica ori propulsa încărcături grele sau mărfuri prin utilizarea unui flux continuu de aer sau a pernei de aer. Ca adjectiv, descrie orice mecanism tehnic sau aeronavă de mari dimensiuni ce îndeplinește funcția de cărăuș aerian prioritar în lanțurile de distribuție globală.
• aflui — A curge sau a se îndrepta într-o direcție unică și constantă, fiind utilizat în special pentru a descrie mișcarea maselor de lichid. În domeniul medical și fiziologic, termenul definește procesul prin care sângele sau alte fluide biologice se adună în cantități mult mai mari într-un anumit punct, organ sau țesut al corpului ca urmare a unui stimul ori a unei reacții congestive.
• afluire — Acțiunea de a aflua și rezultatul ei; mișcarea masivă, continuă și convergentă a unui fluid, a unei mulțimi de oameni sau a unor bunuri spre un singur punct. În medicină, reprezintă acumularea abundentă și rapidă a sângelui sau a altor umori biologice într-un anumit organ ori țesut, generând de obicei o stare de congestie.
• afunda — A împinge, a introduce sau a cufunda un obiect adânc într-un mediu lichid, solid sau moale; a se scufunda ori a pătrunde adânc într-un loc neumblat (pădure, mlaștină); în sens figurat, a se cufunda total într-o stare emoțională, în gânduri, studiu sau datorii.
• agitator — Persoană care instigă la dezordine, revoltă sau revoltă publică, ori care desfășoară o activitate intensă de propagandă politică; în sens tehnic, reprezintă un element mecanic (paletă, ax, elice) sau un aparat utilizat pentru a amesteca fluide, soluții ori amestecuri industriale. Ca adjectiv, desemnează un factor care provoacă agitație fizică sau tulburare spirituală.
• aiolostatic — Termen științific și tehnic extrem de rar, utilizat pentru a descrie o stare de echilibru static sau o configurare de forțe în interiorul unui mediu fluid sau gazos aflat sub influența unor curenți de aer constanți ori a unor presiuni atmosferice structurate. Acest concept structural definește sistemele capabile să își mențină poziția fixă sau stabilitatea mecanică nativă fără consum suplimentar de energie dinamică, prin compensarea matematică precisă a vectorilor de masă și a forțelor aerodinamice exercitate asupra lor.
• ajutaj — Piesă tubulară scurtă, de formă cilindrică sau conică, fixată la capătul unei conducte, al unui recipient sau al unui dispozitiv tehnic, având rolul structural de a modifica geometria curgerii, de a regla debitul și de a accelera viteza de refulare a unui jet de fluid (lichid sau gaz) prin conversia energiei de presiune în energie cinetică. Acest component de înaltă precizie hidraulică este utilizat pe scară largă în inginerie, de la duzele arzătoarelor industriale și sistemele de injecție ale motoarelor cu ardere internă, până la turbinele hidraulice și dispozitivele de pulverizare, determinând eficiența amestecului și direcția precisă a fluxului.
• albuminorahie — Prezența și concentrația cantitativă de albumină sau de proteine totale în lichidul cefalorahidian (LCR); test diagnostic utilizat în neurologie, a cărui valoare crescută (hiperalbuminorahie) indică o alterare a barierei hematoencefalice.
• alcool — Forma ortografică standard și extinsă în limba română pentru alcohol. Compus organic caracterizat prin prezența uneia sau mai multor grupări hidroxil legate de un radical alchil saturat. Reprezintă baza structurală a etanolului utilizat ca antiseptic, solvent industrial general sau ca ingredient psihoactiv major într-o gamă largă de băuturi fermentate ori distilate.
• alcoolmetrie — Formă ortografică secundară sau variantă acceptată pentru alcoolimetrie; știința și tehnica determinării concentrației de alcool din amestecurile hidroalcoolice. Aceasta implică utilizarea instrumentelor metrologice dedicate, precum alcoolmetrele, pentru a evalua procentul volumetric sau gravimetric de etanol din băuturi ori soluții industriale.
• alcoolometrie — Formă ortografică variantă pentru alcoolimetrie; disciplină practică și ansamblu de tehnici experimentale utilizate pentru determinarea precisă a concentrației procentuale de etanol în apă sau în diverse băuturi spirtoase. Acest proces folosește tabele densitometrice corelate cu temperatura și instrumente gradate specializate pentru stabilirea exactă a tăriei alcoolice în scopuri industriale, fiscale și de control al calității.