#iamb

• anapestic — Care aparține anapestului, care este format din anapești sau se bazează pe structura acestui picior metric. În teoria literară, ritmul anapestic descrie cadența ascendentă obținută prin succesiunea constantă a două silabe neaccentuate și a uneia accentuate, fiind un ritm energic, dinamic, utilizat des în poezia cu caracter epic, satiric ori revoluționar pentru a sugera mișcarea alertă sau galopul.
• arhilocvic — Termen tehnic rar utilizat pentru a descrie un tip specific de vers sau strofă compusă dintr-un amestec fix de dactili, trohei și iambi, atribuit modului de compoziție fluid al școlii lirice din Paros. Adjectivul indică o structură hibridă complexă, o variație a formei arhilohice tradiționale, caracterizată printr-o dinamică ritmică mult mai ascuțită și o libertate extinsă în plasarea accentului.
• Arhiloh — Poet liric grec din secolul al VII-lea î.Hr., originar din insula Paros, recunoscut drept creatorul satirei politice și sociale și cel care a perfecționat utilizarea iambului și a structurilor metrice asimetrice în versificația clasică. În sens larg și cultural, numele său este utilizat simbolic pentru a evoca stilul pamfletar, spiritul critic acerb, necruțător și nonconformismul literar în fața convențiilor sociale sau aristocratice.
• asclepiadeu — Vers utilizat în metrica antică greacă și latină, compus dintr-un spondeu, doi sau trei dactili și un troheu, sau caracterizat prin prezența coriambilor, fiind atribuit poetului Asclepiades din Samos. Ca adjectiv, descrie o strofă, un poem sau o structură ritmică organizată conform acestor reguli riguroase de scriere.
• Babrios — Scriitor sau poet elenizat de origine romană (Valerius Babrius), activ în secolul al II-lea e.n., celebru pentru transpunerea fabulelor lui Esop în versuri grecești, utilizând metrul iambic numit coliamb sau scazon. Opera sa reprezintă o punte estetică fundamentală între tradiția orală a fabulisticii antice și literatura cultă, influențând profund evoluția satirei morale în spațiul european.