#imbinare

• adintare — Termen tehnic arhaic sau regional ce desemnează acțiunea de a încastra, a îmbina în dinți ori a fixa structural piese de lemn sau metal prin intermediul unor crestături intercalate; procesul de danturare mecanică rudimentară aplicat la roțile morilor de apă sau la uneltele agricole tradiționale pentru a asigura transmisia forței.
• ajustaj — Relația structurală, dimensională și funcțională ce se stabilește în urma asamblării între două piese complementare (una cuprinzătoare numită alezaj și una cuprinsă numită arbore) care au aceleași dimensiuni nominale; prin extensie, starea de strângere sau de joc rezultată din diferența reală a dimensiunilor acestora înainte de montare. Acest fenomen de precizie micrometrică este guvernat de toleranțe standardizate riguroase, determinând cu exactitate dacă piesele se vor mișca liber una în raport cu cealaltă sau dacă vor fi blocate rigid pentru a transmite forțe mecanice mari în structura unui ansamblu industrial.
• alenzuitură — Rezultatul concret sau piesa ajustată în urma procesului meșteșugăresc de potrivire, aranjare ori netezire; componentă, îmbinare tehnică sau pliul unui material textil realizat cu o precizie migăloasă. În graiurile vechi din Transilvania, termenul desemnează locul unde două elemente de lemn ori metal au fost perfect calibrate pentru a se asambla fluid într-un mecanism.
• apuțitură — Termen regional rar ce desemnează rezultatul acțiunii de a apuți; locul de îmbinare, crestătura, potrivirea exactă sau ansamblul de elemente reglate fin pentru a asigura fixarea perfectă a două piese de lemn sau metal.
• articulare — Acțiunea de a articula sunete, piese sau structuri osoase și rezultatul ei; proces fiziologic de modificare a canalului vocal pentru producerea vorbirii; asamblare mecanică mobilă realizată prin piese corelate; formă de plural a adjectivului 'articular'. În sens structural, descrie modalitatea de conectare funcțională a elementelor unui sistem.
• articulație — Formațiune anatomică structurală care unește două sau mai multe oase, permițând mobilitatea segmentelor scheletice (diartroză) sau fixarea lor rigidă (sinartroză); legătură mecanică mobilă realizată prin pivoți, balamale sau rulmenți ce unește piesele unui utilaj; (în fonetică) totalitatea mișcărilor executate de organele vocale pentru producerea unui sunet; (în muzică) mod de legare structurală și interpretare a notelor muzicale.
• asamblaj — Un sistem structural sau o structură complexă rezultată din unirea, îmbinarea și fixarea mecanică, rigidă ori mobilă, a mai multor piese, componente sau elemente independente. În sens artistic, reprezintă o operă tridimensională realizată prin combinarea unor obiecte eterogene sau materiale diverse, oferind o nouă unitate estetică și conceptuală.
• autosudură — Îmbinare structurală continuă obținută în mod automat sau spontan între două piese sau materiale prin procesul de autosudare; cordonul sau zona de fuziune moleculară rezultată dintr-o asamblare termică ori mecanică autonomă, caracterizată prin rezistență mecanică ridicată și absența urmelor unui material de adaos extern.