#intelege

• agreement — Înțelegere, acord formal, convenție sau pact încheiat între două sau mai multe părți (state, companii ori persoane fizice) prin care se stabilesc drepturi și obligații reciproce. Deși este un împrumut neologistic utilizat adesea în mediul de afaceri multinațional și în diplomație, termenul acoperă spectrul juridic al unui contract comercial sau al unui acord bilateral nescris bazat pe încredere reciprocă.
• aha — Interjecție familiară folosită în vorbirea curentă pentru a exprima înțelegerea bruscă a unei situații, acordul, confirmarea, satisfacția de a fi descoperit ceva sau triumful în fața unei evidențe (efectul de tip Evrika). De asemenea, poate fi utilizată cu rol de replică de ascultare activă pentru a arăta interlocutorului că informația este recepționată.
• aplana — A netezi sau a nivela o suprafață fizică degradată; în sens figurat și contextual, reprezintă acțiunea conștientă de a atenua, a diminua sau a rezolva în mod pașnic un conflict, o neînțelegere, o dispută aprinsă sau o stare de tensiune socială. Acest act implică intervenția diplomatică ori strategică pentru a elimina asperitățile dintre părți, restabilind un echilibru funcțional, armonia structurală și liniștea colectivă.
• aplanare — Acțiunea de a aplana și rezultatul ei direct; proces administrativ, social sau juridic prin care se obține stingerea unei stări tensionate, a unei revolte ori a unui litigiu activ. Reprezintă de asemenea finisarea mecanică sau nivelarea structurală a unei forme geometrice neregulate, fiind un termen utilizat frecvent în managementul crizelor pentru a descrie trecerea de la haos la stabilitate socială.
• aprehenda — Termen neologic preluat din limba franceză sau latină; a percepe, a înțelege sau a sesiza un adevăr, un concept ori un fenomen prin intermediul intelectului sau al intuiției, depășind observația superficială. În psihologie și filozofie, descrie actul conștient de cuprindere imediată a unei realități, iar în context juridic internațional (livresc) poate însemna și acțiunea de a aresta sau de a reține o persoană.
• aprehendare — Acțiunea de a aprehenda și rezultatul ei; proces cognitiv de percepere, sesizare sau înțelegere conceptuală a unei realități, idei sau teorii prin intermediul intelectului ori al intuiției. În psihologia experimentală, descrie prinderea mentală imediată a unui stimul, în timp ce în jargonul juridic internațional se referă la reținerea sau arestarea unei persoane suspecte.
• atoate-înțelegere — Capacitatea absolută, totală și atotcuprinzătoare de a pătrunde sensul profund al tuturor lucrurilor, fenomenelor și existenței; comprehensiune universală și holistică ce transcende cunoașterea fragmentară. În context hermeneutic, termenul descrie o stare superioară a conștiinței sau a intelectului capabilă să reconcilieze contradicțiile realității printr-o sinteză spirituală completă.