#lama

• autoreclamă — Acțiunea de a-și face reclamă singur și rezultatul ei; publicitate pe care o persoană, o instituție sau o companie și-o face propriei activități, imagini sau propriilor produse, fără intermediari. În sens critic, definește tendința de autopromovare insistentă, adesea ostentativă, utilizată pentru a consolida capitalul de imagine sau poziția pe piață prin evidențierea exclusivă a meritelor proprii.
• axolot — Variantă fonetică simplificată sau adaptare lingvistică locală pentru substantivul 'axolotl', ce desemnează o specie rară de salamandră neotenică originară din complexul lacustru Xochimilco din Mexic (Ambystoma mexicanum). Acest amfibian structural remarcabil se caracterizează prin faptul că atinge maturitatea sexuală fără a trece prin metamorfoză, păstrându-și branhiile externe ramificate pe tot parcursul vieții și posedând o capacitate delicată și uimitoare de regenerare completă a membrelor și organelor afectate.
• azbestoză — Boală pulmonară cronică și progresivă, de natură profesională, încadrată în grupul pneumoconiozelor, cauzată de inhalarea prelungită a pulberilor și a fibrelor microscopice de azbest. Aceste micro-particule minerale se fixează profund în țesutul pulmonar, provocând o inflamație cronică delicată și o fibroză structurală ireversibilă a alveolelor, manifestată clinic prin dispnee accentuată, tuse uscată și reducerea severă a capacității respiratorii, crescând totodată riscul de mezoteliom.
• azulenă — Hidrocarbură aromatică biciclică, izomer al naftalinei, caracterizată structural printr-o culoare albastră intensă și un miros aromatic specific. Această substanță organică se găsește în mod natural în uleiurile volatile ale unor plante medicinale, cum ar fi mușețelul sau coada-șoricelului, fiind recunoscută și utilizată pe scară largă pentru proprietățile sale antiinflamatoare, antiseptice și calmante în industria cosmetică și farmaceutică.
• baglama — Denumire internațională neadaptată care desemnează o familie de instrumente muzicale tradiționale cu coarde ciupite, cu gât lung și corp bombat în formă de pară, extrem de populară în Turcia, Grecia, regiunea Caucazului și în Balcani. În contextul muzicologic, termenul este utilizat ca substantiv propriu invariabil pentru a individualiza acest tip de lăută orientală, fiind nucleul muzicii populare și al genurilor folclorice specifice din Orientul Apropiat.
• balama — Dispozitiv tehnic sau ansamblu de piese metalice articulate, compus de regulă din două aripi legate printr-un ax comun, utilizat pentru a prinde o ușă, o fereastră sau un capac de un cadru fix, permițându-le acestora o mișcare de rotație liberă în jurul axei. În sens figurat și colocvial, termenul se folosește la plural pentru a desemna articulațiile corpului omenesc, în special în contextul oboselii sau al durerilor fizice.