#lipsa

• absent — 1. Adjectiv care descrie o persoană care nu se află de față în locul unde ar trebui sau ar fi fost de așteptat să fie; lipsă. 2. Figurat: distras, cufundat în gânduri, neatent la realitatea imediată. 3. În filozofia morală și ontologie, termenul definește categoria non-prezenței, lipsa unui element esențial (cum ar fi absența binelui sau a valorilor etice dintr-o acțiune) ori un principiu abstract care deși nu se manifestă fizic, influențează dinamica realității.
• absența — A lipsi dintr-un loc, dintr-o colectivitate sau dintr-o situație în care prezența era obligatorie, necesară sau așteptată; a nu fi de față. În filozofia morală și ontologie, verbul este utilizat metaforic pentru a descrie retragerea, neparticiparea sau suspendarea deliberată a unui principiu călăuzitor, a unei valori sau a datoriei etice dintr-un anumit context existențial.
• absenteist — Persoană care lipsește în mod repetat, obișnuit și nemotivat de la îndatoririle profesionale, școlare, civice sau morale; care manifestă absenteism. În filozofia morală și critică, termenul desemnează individul care își abandonează conștient responsabilitatea în cadrul contractului social, alegând o poziție de izolare sau neutralitate complice în detrimentul implicării comunitare.
• abulic — Persoană care suferă de abulie, caracterizată prin lipsa totală sau diminuarea severă a voinței și a capacității de a lua decizii sau de a acționa. Ca adjectiv, termenul descrie un comportament, o stare sau o manifestare clinică marcată de o apatie profundă, neputință volițională și incapacitatea de a iniția activități orientate spre un scop, deși funcțiile intelectuale și fizice pot rămâne intacte.
• abulie — Tulburare psihică severă sau simptom neurologic caracterizat prin absența totală ori diminuarea patologică a voinței, a capacității de inițiativă și a puterii de decizie. Persoana afectată păstrează conștiința acțiunilor necesare și are funcțiile intelectuale sau motorii intacte, însă se află în imposibilitatea biologică și psihică de a genera impulsul intern indispensabil declanșării și susținerii unui act voluntar, manifestare asociată frecvent cu leziuni ale lobului frontal, schizofrenie sau depresie majoră.
• abulit — Stare tranzitorie sau cronică a unui individ care a fost adus în stadiul de totală neputință volițională, fiind complet lipsit de inițiativă, energie sau putere de decizie în urma unui șoc emoțional, a unei traume severe sau a unei epuizări extreme. Ca participiu, provine dintr-o formă verbală rară sau ipotetică utilizată în cercurile academice restrânse pentru a descrie rezultatul direct al unui proces distructiv de alienare psihică, în care personalitatea este golită de resorturile sale dinamice interne.
• acardiac — Care este lipsit de inimă sau prezintă un cord rudimentar complet nefuncțional. În neonatologie și medicină fetală, termenul descrie 'fătul acardiac' (sau geamănul acardiac), o malformație congenitală extrem de rară ce apare exclusiv în sarcinile gemene monocoriale, ca urmare a sindromului de perfuzie arterială inversată (secvența TRAP). În această anomalie, fătul malformat supraviețuiește intrauterin doar fiindcă primește sânge pompat de cordul geamănului său sănătos (geamănul pompă).
• acromatism — Proprietate a unui sistem optic de a transmite sau de a reflecta lumina fără a produce aberații cromatice, permițând formarea unei imagini clare, ale cărei margini nu sunt colorate parazitar. În sens medical și biologic, termenul desemnează absența totală a pigmenților colorați dintr-un țesut sau dintr-o structură anatomică, ori anomalia vederii în care subiectul percepe lumea în nuanțe exclusiv de alb, negru și gri.
• acromato — Element prim de compunere savantă (prefixoid) care provine din limba greacă veche ('achromatos') și servește la formarea unor neologisme din domeniul fizicii, biologiei sau medicinei. Acesta introduce în structura cuvântului derivat semnificația de 'absență a culorii', 'neutralitate cromatică' sau 'lipsă a pigmenților'.
• adactilie — Malformație congenitală rară caracterizată prin absența totală sau parțială a degetelor de la mâini ori de la picioare. Această anomalie structurală de dezvoltare embrionară poate apărea izolat sau ca parte a unui sindrom malformativ complex, fiind determinată de factori genetici mutaționali sau de agresiuni teratogene externe suferite de embrion în primele săptămâni de sarcină.
• adinamo — Element prim de compunere savantă care introduce în termenul rezultant referința structurală la o lipsă de forță, o scădere a puterii mecanice sau o absență a energiei motorii; utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma neologisme medicale (cum ar fi adinamografie sau adinamofobie), indicând deficitul funcțional energetic.
• aegineția — Formă adaptată în limba română pentru genul de plante Aeginetia, o categorie de plante holoparazite anuale sau perene din familia Orobanchaceae, native în regiunile tropicale ale Asiei. Aceste plante sunt complet lipsite de clorofilă, având frunze reduse la solzi și flori tubulare mari, de culoare roz, roșie sau purpurie, asemănătoare unor pipe, care își extrag nutrienții exclusiv din rădăcinile plantelor gazdă (în special din familia gramineelor).
• afachie — Condiție medicală oculară caracterizată prin absența cristalinului din structura globului ocular, survenită cel mai frecvent în urma unei intervenții chirurgicale de îndepărtare a cataractei sau, mai rar, din cauza unui traumatism sever ori a unei anomalii congenitale. Această anomalie determină o reducere severă a capacității de focalizare (tulburare majoră de refracție) și pierderea completă a acomodării vizuale, necesitând corecție prin implant de cristalin artificial, lentile de contact speciale sau ochelari cu dioptrii mari.
• afilie — Stare, caracteristică sau fenomen biologic ce constă în absența completă, congenitală sau evolutivă, a frunzelor la o plantă sau la un anumit organ vegetal. Acest fenomen reprezintă o adaptare ecologică majoră întâlnită la plantele xerofite, cactus sau parazite, optimizată pentru reducerea la minimum a pierderilor de apă prin evaporare și transpirație celulară în zonele climatice aride. În absența aparatului foliar standard, funcția vitală de fotosinteză este preluată integral de tulpina verde asimilatoare.
• afonic — Privitor la afonie; caracterizat prin lipsa totală sau parțială a vocii ori a sunetului articulat. În medicină, descrie o persoană care nu poate emite decât șoapte din cauza unei leziuni corporale sau psihice la nivelul laringelui. În fonetică și acustică, termenul se aplică consoanelor sau vibrațiilor care se produc fără participarea activă a corzilor vocale.
• ageu — Persoană care suferă de ageuzie, manifestând o pierdere totală sau o absență congenitală ori dobândită a simțului gustului. Ca adjectiv, descrie starea unui organism sau a unui sistem senzorial lipsit de capacitatea de a percepe și distinge gusturile de bază (dulce, sărat, acru, amar, umami).
• aglosie — Malformație congenitală extrem de rară caracterizată prin absența totală, anatomică și structurală, a limbii. Această anomalie de dezvoltare embrionară afectează sever funcțiile vitale de deglutiție, respirație și masticație, precum și capacitatea funcțională de articulare a sunetelor și a limbajului vorbit.
• agnatostom — Organism sau animal marin caracterizat structural prin absența totală ori atrofierea completă a maxilarelor, având o deschidere bucală simplă sau circulară adapted pentru fixare ori aspirație. În taxonomia zoologică arhaică, termenul descria specii primitive de nevertebrate sau pești agnați care nu posedau o structură osoasă maxilară dezvoltată.
• Alfa și Omega — Expresie metaforică de origine biblică, extrasă din textul Apocalipsei lui Ioan, care reunește prima și ultima literă a alfabetului grecesc pentru a simboliza divinitatea, eternitatea, Atotputernicia și totalitatea existenței. Într-un sens laic sau extins, sintagma este utilizată pentru a descrie principiul fundamental, esența absolută, începutul și sfârșitul sau totalitatea cunoștințelor și elementelor definitorii dintr-un anumit domeniu de activitate.
• ambulia — Formă articulată sau variantă clinică pentru abulie, reprezentând o tulburare psihopatologică gravă caracterizată prin diminuarea severă sau absența totală a voinței, a capacității de a lua decizii și de a iniția ori executa acțiuni voluntare. Această manifestare structurală apare frecvent ca simptom în cadrul unor afecțiuni neuropsihice complexe, cum ar fi schizofrenia, episoadele depresive majore sau leziunile severe ale lobului frontal.