#manuscris vechi

• afiștat — Formă grafică arhaică sau regională rară întâlnită în manuscrise administrative și juridice timpurii, reprezentând o variantă alterată fonetic a cuvântului 'afișat' sau a unui termen înrudit cu înscrisurile oficiale expuse public. În lexiconul istoric românesc, reflectă stadiile de tranziție ale preluării și adaptării grafice a conceptelor legate de publicarea ordonanțelor domnești în târgurile medievale.
• alhimie — Formă grafică și fonetică veche, arhaică sau regională pentru alchimie; protoștiință medievală și disciplină filozofico-ezoterică ce îmbina elemente de chimie, metalurgie, fizică, medicină, astrologie și misticism. În textele românești din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, termenul descria practica secretă ce urmărea transmutația metalelor de bază în aur sau argint, descoperirea pietrei filozofale și obținerea elixirului nemuririi, reprezentând o etapă istorică de tranziție către chimia științifică modernă.
• amucine — Termen arhaic sau variantă fonetică foarte rară întâlnită în documentele medievale ori în poezia populară veche; poate reprezenta o formă de plural pentru amucină sau o flexiune verbală populară legată de acțiunea de a amuți, a tăcea din gură ori a impune liniștea structurală într-o adunare.
• Angiolello — Nume propriu de familie de origine italiană, intrat în istoriografia și onomastica românească în special prin figura lui Giovanni Maria Angiolello (1451-1525), cronicar, călător și funcționar venețian care a lăsat însemnări istorice extrem de valoroase despre Europa de Est și Imperiul Otoman în secolul al XV-lea. Ca entitate structurală onomastică, reprezintă un element de referință în studiul documentelor vechi și al relațiilor culturale și diplomatice timpurii.
• aniversariu — Formă arhaică, livrescă sau regională pentru termenul 'aniversare' sau 'aniversar'; zi comemorativă fixată anual pentru a celebra sau a aminti un eveniment istoric, religios sau personal. În textele juridice și ecleziastice din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, termenul definea slujbele de pomenire sau actele oficiale repetate periodic la împlinirea unui număr exact de ani de la un moment de referință.
• apoplixie — Grafie veche, eroare de transcriere istorică sau formă arhaică răspândită în manusisele și traducerile românești din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea pentru termenul apoplexie, desemnând un accident vascular cerebral acut sau o congestie sanguină fulminantă în țesutul unui organ vital. Această variantă reflectă etapele timpurii de adaptare fonetică a neologismelor de filieră elenă sau latină în lexicografia medicală autohtonă.
• arav — Variantă grafică învechită, rară sau o transcriere fonetică izolată utilizată istoric în manuscrisele românești vechi pentru a desemna un arab sau limba arabă; de asemenea, termenul poate apărea ca un neologism rar adaptat din alte limbi semitice. În context modern, cuvântul este întâlnit aproape exclusiv în studii filologice, analize comparative ale traducerilor biblice sau ca element onomastic izolat.
• aravicescmithologicon — Termen compus arhaic extrem de rar, utilizat izolat în manuscrisele filologice sau cataloagele de bibliotecă din secolele XVIII-XIX pentru a desemna un lexicon, dicționar sau tratat explicativ dedicat mitologiei, legendelor și credințelor religioase din spațiul arab (aravicesc). Cuvântul reflectă tendințele epocii de elenizare sau latinizare a titlurilor de lucrări savante, fiind abandonat complet în vocabularul modern în favoarea sintagmelor explicative descriptive standard.
• ardelenizant — Care tinde spre ardelenizare; care adoptă, manifestă ori introduce elemente fonetice, lexicale sau sintactice specifice graiurilor din Ardeal (Transilvania). În istoria literară și filologie, termenul descrie scriitori sau manuscrise din alte regiuni care prezintă o influență structurală pronunțată a normelor lingvistice transilvănene.