#medicina legala

• ab absurdo — Expresie latină însemnând 'prin absurd'. Este folosită în logica medicală, bioetică și expertizele medico-legale pentru a demonstra un adevăr clinic sau o cauză a morții prin arătarea faptului că orice altă ipoteză alternativă ar conduce la o concluzie imposibilă sau contradictorie.
• ab initio — Expresie latină care înseamnă 'de la început' sau 'de la punctul zero'. În biochimie și farmacologie computațională, se referă la calcule sau simulări bazate strict pe legile fizicii cuantice, fără a folosi date empirice preexistente (ex. plierea proteinelor ab initio). În medicina legală, descrie un act, o expunere toxică sau o condiție patologică considerată nulă sau prezentă încă din momentul inițial.
• ab intestat — Expresie de origine latină utilizată în medicina legală și expertizele psihiatrice care înseamnă 'fără testament'. Se referă la succesiunea sau moștenirea lăsată de o persoană care a decedat fără a lăsa un testament valid. În context clinic, comisiile medico-legale analizează des dosarele de succesiune ab intestat pentru a evalua dacă pacientul suferea de demență sau alte afecțiuni neuropsihice care l-au împiedicat să își exprime dorințele testamentare înainte de deces.
• ab intestato — Formă juridică și medico-legală completă pentru 'ab intestat', însemnând 'provenind de la o persoană care a decedat fără testament'. În expertizele psihiatrice post-mortem, termenul este central în analiza capacității de exercițiu și a discernământului persoanelor cu boli neurodegenerative (cum ar fi demența vasculară sau Alzheimer) pentru a valida distribuirea legală a bunurilor.
• abaliena — Termen medical și juridic arhaic însemnând a înstrăina, a transfera proprietatea unui bun sau, în sens psihopatologic, a provoca pierderea facultăților mintale sau a rupe contactul unei persoane cu realitatea înconjurătoare. În psihiatria clasică a secolului al XIX-lea, se folosea pentru a descrie procesul prin care un pacient își pierdea discernământul sau devenea alienat mintal.
• abalienat — Termen medical și juridic arhaic folosit pentru a descrie o persoană care și-a pierdut facultățile mintale, discernământul sau contactul cu realitatea; alienat mintal. În contextul expertizelor medico-legale vechi, calitatea de abalienat atrăgea după sine lipsa responsabilității penale și necesitatea instituirii unei tutele legale.
• abandonare — Acțiunea de a abandona; părăsire deliberată a unei persoane vulnerabile (minor, bolnav cronic, vârstnic) aflată în imposibilitatea de a se autoîngriji. În medicina legală și bioetică, abandonarea reprezintă o încălcare gravă a obligației de asistență medicală sau familială, fiind încadrată juridic ca formă de abuz prin neglijare severă cu implicații vitale directe.
• abdicațiune — Variantă arhaică și etimologică pentru termenul 'abdicare' sau 'abdicație', utilizată frecvent în textele medico-legale românești din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. În contextul expertizării alienaților, cuvântul desemna actul formal prin care un individ își abandona funcțiile civile sau patrimoniul, validitatea acestui act fiind contestată în instanță pe baza dovezilor de alienație mintală, manie sau tulburări cognitive severe.
• alcoolemie — Concentrația de alcool pur (etanol) prezentă în sângele unei persoane, exprimată de obicei în grame de alcool la litru de sânge (g/l) sau în miligrame. Reprezintă un indicator toxicologic fundamental utilizat în medicina legală și de către organele de poliție pentru a evalua gradul de intoxicație și capacitatea psiho-motorie a unui individ.
• alcoolurie — Prezența și concentrația de alcool pur (etanol) în urina unei persoane. Reprezintă un indicator biologic și toxicologic important utilizat în medicina legală pentru a evalua fazele de eliminare a alcoolului din organism, valoarea alcooluriei fiind adesea corelată cu alcoolemia pentru a determina momentul istoric al ingestiei substanței.
• algor — Senzație intensă de frig, frison puternic sau răceală extremă a corpului care însoțește debutul brusc al unor stări febrile, infecții severe sau colaps vascular. În medicina legală și patologie, termenul este utilizat de asemenea în sintagma 'algor mortis' pentru a descrie procesul fiziologic natural de scădere treptată a temperaturii corporale a cadavrului până la echilibrarea cu mediul înconjurător.
• ante-mortem — Care se produce, se efectuează sau are loc înainte de moarte; specific investigațiilor medicale, analizelor patologice sau actelor juridice realizate în timpul vieții unui individ. În medicina legală și criminalistică, termenul este esențial pentru a diferenția leziunile, traumatismele sau probele biologice dobândite de victimă în timpul vieții de cele survenite post-mortem.
• autoliză — Proces biologic spontan și aseptic de autodistrugere, descompunere sau digestie a celulelor și țesuturilor animale ori vegetale, realizat de propriile enzime intracelulare (în special hidrolazele lizozomale) eliberate în urma morții celulare sau a opririi metabolismului. În medicina legală, reprezintă prima etapă a degradării post-mortem, iar în biochimia alimentară este un fenomen controlat esențial pentru maturarea cărnii sau fermentarea drojdiilor.
• autopsia — A examina cadavrul unei persoane prin disecție structurală și analiză macroscopică sau microscopică a organelor interne, cu scopul de a stabili cu precizie cauza medicală sau medico-legală a decesului, evoluția bolilor latente ori natura leziunilor suferite. Acest proces clinic riguros permite documentarea anatomo-patologică a modificărilor tisulare și este esențial în investigarea morților violente, suspecte sau subite, oferind date obiective pentru expertiza judiciară.
• autopsiat — Care a fost supus unei autopsii; cadavru sau corp uman disecat structural și examinat anatomo-patologic de către un medic legist sau patolog pentru determinarea cauzelor morții. În terminologia criminalistică și medicală, descrie starea unui organism post-mortem după ce cavitățile sale biologice au fost deschise, analizate și suturate conform protocoalelor standard de investigație.
• autopsie — Examinare medicală și disecție chirurgicală structurală a unui cadavru, realizată post-mortem de către un medic specialist pentru a determina cu exactitate cauza morții, natura leziunilor organice, prezența unor toxine sau evoluția unor boli patologice acute ori cronice. Acest procedeu științific obligatoriu în cazul deceselor violente sau suspecte furnizează probe biologice și macroscopice esențiale pentru expertiza judiciară și dosarul de urmărire penală.
• autopsiere — Acțiunea de a autopsia un cadavru și rezultatul ei; executarea practică a protocolului chirurgical și științific de examinare internă a unui corp post-mortem prin secționare, eviscerare structurală și analiză macro-microscopică a organelor. Procesul de autopsiere este o etapă medico-legală fundamentală în determinarea cauzei directe a decesului, a mecanismului de producere a leziunilor și a intervalului de timp scurs de la moarte, având valoare de probă științifică în cadrul proceselor penale.