#migratie

• aflua — A curge, a se îndrepta sau a se revărsa în cantități mari spre un singur punct. Folosit inițial pentru masele de lichid care se varsă într-un emisar, termenul descrie în sens figurat deplasarea masivă, simultană și convergentă a unei mulțimi de oameni, a unor mărfuri, capitaluri sau informații către un centru de interes ori o destinație specifică.
• aflux — Sosire sau acumulare masivă, bruscă și simultană de oameni, mărfuri, bani, aer sau lichide biologice într-un anumit loc ori organ. În sens economic și demografic, indică un flux intens de imigranți, vizitatori sau investiții care modifică rapid echilibrul existent într-o regiune.
• Alboin — Nume propriu de origine germanică purtat de celebrul rege al lombarzilor din secolul al VI-lea (cca. 560–572), care a condus migrația masivă a poporului său în Peninsula Italică și a pus bazele Regatului Lombard prin cucerirea unor vaste teritorii bizantine.
• antiimigrație — Care se opune imigrației, intrării sau stabilirii cetățenilor străini pe teritoriul unui stat; politică, ideologie ori doctrină care vizează restricționarea fluxurilor migratorii și protejarea pieței interne a muncii sau a identității culturale. În sens structural, descrie măsuri legislative riguroase, retorici politice naționaliste sau mișcări sociale conservatoare.
• anzeri — Termen taxonomic sau denumire științifică colectivă (derivată din genul Anser) utilizată în ornitologie pentru a desemna grupul gâștelor sălbatice și domestice; păsări acvatice migratoare de talie mare, caracterizate prin gât lung, cioc robust prevăzut cu lamele zimțate și picioare palmate adaptate excelent pentru înot.
• argentinian — Persoană originară din Argentina sau al cărei stil de viață, cetățenie și ascendență sunt legate de această republică sud-americană; ca adjectiv, descrie un element cultural, lingvistic, sportiv, economic sau structural aparținând Argentinei ori specific cetățenilor săi. În sens etnonimic, termenul evocă un mozaic identitar complex, marcat istoric de migrațiile masive europene (în special italiene și spaniole) care au modelat societatea actuală.
• Atelcuzu — Denumire istorică (provenită din izvoarele bizantine, în special din opera împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenetul sub forma 'Etelköz') ce desemnează regiunea geografică locuită temporar de triburile maghiare în secolul al IX-lea, înainte de așezarea lor definitivă în Câmpia Panonică. Teritoriul, tradus literal prin 'Între rânduri' sau 'Țara dintre râuri', era situat în nordul Mării Negre, întinzându-se probabil între fluviile Nipru, Nistru, Prut și Siret, acoperind parțial și zone din estul României și Republicii Moldova.
• azilant — Persoană care a solicitat sau a obținut dreptul de azil într-un stat străin pentru a scăpa de persecuții, conflicte armate sau tratamente inumane în țara sa de origine; cetățean beneficiar de protecție internațională pe teritoriul unui alt stat.
• azilantă — Femeie sau fată care a solicitat ori a obținut dreptul de azil într-un stat străin pentru a se proteja de persecuții politice, etnice, religioase sau de conflictele armate din țara sa de origine; formă feminină a substantivului azilant.
• badantă — Termen neologistic și colocvial, preluat din limba italiană, folosit în spațiul românesc pentru a desemna o femeie care se ocupă cu îngrijirea la domiciliu a persoanelor în vârstă, bolnave sau cu dizabilități (adesea în contextul migrației forței de muncă feminine din România către Italia). Implică atribuții de asistență personală, administrare a tratamentelor, menaj și sprijin moral.