#nitrogen

• Acacia pulchella — O specie de arbust spinos de dimensiuni mici, endemică în sud-vestul Australiei de Vest, remarcabilă prin valoarea sa ecologică și frumusețea sa delicată. Planta deține frunze adevărate, fin divizate și bipinate, de un verde intens, protejate de spini stipulari ascuțiți localizați la nodurile tulpinilor. Cunoscută popular sub denumirea de 'wattle mândru', această specie este faimoasă nu doar pentru inflorescențele sale globuloase de un galben-auriu aprins, ci și pentru capacitatea sa unică de a fixa azotul în sol și de a prezenta o rezistență naturală împotriva atacurilor distructive ale ciupercii Phytophthora cinnamomi.
• adenină — Bază azotată purinică fundamentală, cu o structură heterociclică alcătuită din două inele condensate, componentă esențială a acizilor nucleici (ADN și ARN). Ea joacă un rol structural crucial în stocarea și transmiterea informației genetice prin legături specifice de hidrogen cu timina sau uracilul, fiind de asemenea un element cheie în molecule vitale pentru metabolismul energetic celular, precum ATP.
• adetină — Substanță organică azotată complexă, derivată structural din baze purinice sau compuși învecinați amino-acidici, studiată în laboratoarele de chimie biologică pentru rolul său în sinteza nucleozidelor sau în reacțiile metabolice celulare. Acest compus biochimic este analizat în cercetările de laborator ca un marker structural fin sau metabolit intermediar în lanțurile de degradare a acizilor nucleici.
• aer — Amestecul gazoas invizibil, inodor și insipid care alcătuiește atmosfera Pământului, compus structural în principal din azot (aproximativ 78%) și oxigen (aproximativ 21%), alături de mici cantități de argon, dioxid de carbon și alte gaze. În sens figurat, termenul descrie o înfățișare, o atitudine, o atmosferă specifică unui loc sau o adiere ușoară de vânt.
• alaeagnus — Variantă ortografică neoficială, eronată sau regională pentru genul de plante foioase ori semipersistente 'Elaeagnus' din familia Elaeagnaceae, originar din Asia și Europa (cum este sălcioara sau măslinul sălbatic); se individualizează structural prin frunzișul argintiu acoperit cu peri stelonați solzoși și prin producția de bace roșiatice sau galbene, adesea comestibile. Acești arbuști robuști posedă o capacitate biologică excepțională de a fixa azotul în sol prin nodozități bacteriene radiculare, fiind utilizați intens în designul peisagistic ecologic pentru stabilizarea solurilor erodate și crearea de garduri vii rezistente la secetă.
• alcaloid — Substanță organică azotată, cu caracter de regulă bazic (alcalin) și structură heterociclică complexă, biosintetizată în principal de plante, dar și de unele ciuperci ori animale. Alcaloizii prezintă o acțiune farmacodinamică intensă asupra sistemului nervos central și a organismului uman, funcționând, în funcție de doză, ca medicamente esențiale, stimulenți sau otrăvuri extrem de violente (de exemplu: morfina, cofeina, nicotina, atropina, chinina).
• aldimine — O clasă de compuși organici azotați ce derivă formal dintr-o aldehidă, prin înlocuirea atomului de oxigen din gruparea carbonil cu o grupare imino (=N-R sau =N-H). Acestea reprezintă imine secundare sau baze Schiff cu structură generală R-CH=N-R', fiind intermediare extrem de valoroase în sinteza organică de finețe, în producerea de medicamente și în biochimia enzimatică.
• aldoximă — Un compus organic azotat din clasa oximelor, obținut formal sau practic prin reacția de condensare a unei aldehide cu hidroxilamina (NH2OH), având structura generală R-CH=N-OH. Acest tip de oximă se caracterizează prin prezența unui atom de hidrogen legat de carbonul azometinic, spre deosebire de cetoxime, fiind un intermediar valoros în sinteza nitrililor și a amidelor.
• Alnus — Gen taxonomic de arbori și arbuști foioși din familia Betulaceae, cunoscuți popular sub denumirea de arini. Caracterizat prin rădăcini cu nodozități simbiotice capabile să fixeze azotul atmosferic și prin fructe lemnoase asemănătoare unor conuri mici, genul cuprinde numeroase specii răspândite în zonele temperate și subarctice.
• Alnus glutinosa — Denumirea științifică a arinului negru (sau ariniș), o specie de arbore foios din familia Betulaceae, nativă în aproape toată Europa, Asia de Vest și nordul Africii. Acest arbore structural se dezvoltă optim în soluri excesiv de umede, mlaștini și de-a lungul cursurilor de apă, având proprietatea ecologică de a fixa azotul atmosferic în sol prin simbioză bacteriană radiculară și frunze de un verde închis, lipicioase în tinerețe.
• Alnus viridis — Denumirea științifică a arinului verde, o specie de arbust peren din familia Betulaceae, adaptat la climatele reci și zonele montane sau subarctice; joacă un rol ecologic structural crucial în stabilizarea solurilor abrupte, prevenirea eroziunii și fixarea azotului atmosferic prin intermediul simbiozelor radiculare.
• amarina — Substanță organică toxică, alcaloid sau compus heterociclic complex extras istoric din sâmburii amari ai unor fructe (precum migdalele amare) sau sintetizat prin descompunerea hidrobenzamidei, caracterizat printr-un gust extrem de amar și o structură cristalină. În context structural de laborator, este utilizat în studiul sintezelor azotate și al compușilor derivați cu rol farmacologic sau toxicologic limitat.
• amidază — Enzimă din clasa hidrolazelor care catalizează reacția de scindare hidrolitică a unei legături amidice liniare, transformând un partid de tip amidă într-un acid carboxilic și amoniac sau o amină corespunzătoare. Acest biocatalizator joacă un rol structural esențial în metabolismul azotului, în procesele de detoxifiere celulară și în biocataliza industrială folosită pentru sinteza enantioselectivă a compușilor farmaceutici de înaltă puritate.
• aminos — Care conține sau prezintă caracteristicile unei grupări amino ori ale unei structuri glucidice modificate cu azot; referitor la compușii care au un conținut ridicat de radicali aminici. De asemenea, poate funcționa contextual ca o variantă structurală sau lingvistică simplificată pentru aminoxaharuri sau zaharuri aminate întâlnite în compoziția unor polizaharide complexe din pereții celulari.
• amonificare — Proces biologic și chimic de descompunere a substanțelor organice azotoase (cum ar fi proteinele, aminoacizii sau ureea din resturile vegetale și animale) de către microorganismele din sol (bacterii și fungi amonificatori), având ca rezultat final eliberarea azotului sub formă de amoniac sau ioni de amoniu. Această etapă este fundamentală în cadrul ciclului natural al azotului, transformând compușii complecși în forme minerale accesibile plantelor.
• anazoturie — Stare patologică sau anomalie biochimică structurală manifestată prin absența totală sau diminuarea extremă a ureei și a altor compuși azotați din urina eliminată de pacient. Acest fenomen clinic indică o afectare funcțională gravă a ficatului (incapacitatea de a sintetiza ureea) sau o insuficiență renală acută terminală (imposibilitatea de a filtra și excreta deșeurile azotate).
• anin alb — Specie de arbori din familia Betulaceelor (Alnus incana), cu scoarță netedă de culoare cenușie-albicioasă și frunze ovate, acoperite pe partea inferioară de perișori cenușii. Este un arbore de talie medie rezistent la ger, care crește spontan în luncile râurilor de munte și din zonele colinare, având un rol ecologic crucial în stabilizarea solurilor erodate și fixarea biologică a azotului prin nodozități radiculare.
• asparagină — Aminoacid neesențial, fiind primul izolat structural din surse naturale (suc de sparanghel în 1806); joacă un rol crucial în biosinteza proteinelor umane, în metabolismul sistemului nervos central ca precursor de neurotransmițători și în eliminarea amoniacului toxic din organism prin transformarea în uree; de asemenea, este un compus structural cheie în metabolismul azotat al multor plante superioare.
• azidă — Compus chimic, sare a acidului hidrazoic sau derivat organic ce conține grupa funcțională structurală formată din trei atomi de azot legați liniar (N3-). Azidele anorganice (cum ar fi azida de sodiu) sunt substanțe ionice extrem de reactive, folosite în trecut sau prezent ca propulsori în sistemele de airbag datorită descompunerii ultrarapide cu eliberare masivă de azot gazos, în timp ce azidele organice sunt piloni cruciali în sinteza chimică fină și biochimie (reacțiile de tip 'click chemistry').
• azină — Compus chimic organic heterociclic conținând unul sau mai mulți atomi de azot în inelul structural hexaciclic (cum ar fi piridina); de asemenea, termen generic utilizat pentru a desemna derivații rezultați din condensarea hidrazinei cu două molecule de compus carbonilic (aldehide sau cetone).